Diferențele dintre un profesor slab și un profesor bun

          În tabelul de mai jos am realizat practic o portretizare paralelă și comparativă a două tipologii de profesori, ”cel slab” și ”cel bun”. Bineînțeles, niciun profesor nu se încadrează în totalitate doar într-unul din cele două tipuri, important este să punctăm cât mai mult din cea de-a doua categorie. Parcurgeți lista cu atenție și nu preluați totul chiar ad litteram! Sper să fie de folos!
 




PROFESORUL SLAB:
PROFESORUL BUN:
  • Intră la oră la fix, dacă directorul este în școală. Întârzie vreo 15 minute la cafele, dacă directorul are treabă la inspectorat. Iese de la oră când vor mușchii lui, pe principiul ”am venit mai târziu, plec mai târziu”.
  • Intră și iese de la oră la fix întotdeauna (cu excepția unor situații ce nu țin de el personal).
  • Învață numele tuturor elevilor în 10 ani-lumină;
  • Învață numele tuturor elevilor în câteva ore de curs;
  • Se adresează elevilor cu apelativele: ”copile”, ”duduie”, ”fetiță”, ”băi băiatule”, ”elevul în tricou roșu”, ”elevul din a treia bancă”, ”blondule”, ”Popescule”…
  • Se adresează elevilor folosindu-le întotdeauna numele mici (Ștefan, Maria, George…)
  • Se îmbracă la patru ace, dar miroase a transpirație, alcool, tutun, parfum extrem de înțepător etc.
  • Se îmbracă lejer și decent, dar are întotdeauna un miros proaspăt și foarte plăcut.
  • Activitățile sale la ore încurajează reproducerea mecanică a cunoștințelor, învățarea nestructurată, inhibă opiniile personale ale elevilor, încadrează simțurile în anumite șabloane/clișee.
  • Activitățile sale la ore dezvoltă elevilor: creativitatea, reflexivitatea, argumentația, gândirea logică, simțul estetic/artistic.
  • La fiecare oră umple vreo 35 de table
  • La fiecare oră aduce materiale didactice captivante.
  • Operează doar cu concepte teoretice, vagi, cu grad ridicat de abstractizare. Pentru elevi materia sa este o nebuloasă.
  • Combină întotdeauna conceptele teoretice cu intrumente practic-aplicative. Pentru elevi materia sa este foarte atractivă și clară.
  • La ora sa predomină dictarea, expunerile, căscatul sau privitul pe pereți…
  • La ora sa predomină activitățile practice, problematizările, dezbaterea, demonstrația, experimentele, explicațiile, exemplificările, analizele, desenele…
  • Îi îndeamnă pe părinți să-și întrebe copiii când se întorc de la școală: ”Ce notă ai luat azi?”

  • Își îndeamnă elevul să fie cel mai bun, să-i întreacă pe toți.

  • Îi îndeamnă pe părinți să-și întrebe copiii când se întorc de la școală: ”Ce ai învățat azi?”

  • Își îndeamnă elevul să se autodepășească, să fie mai bun decât sine însuși.
  • Tot timpul adresează întrebări elevilor în legătură cu materia respectivă.
  • Tot timpul îi sunt adresate întrebări de către elevi în legătură cu materia respectivă.
  • Foarte des intercalează în lecții momente educative, moralizatoare, cuvinte de învățătură. Îi încurajează pe elevi să ducă o viață curată, să nu se apuce de fumat și de alte prostii… el fiind un fumător notoriu, un jucător la pariuri, o persoană cu moravuri ușoare sau un lingău al directorului…
  • Foarte rar (sau doar atunci când este nevoie) intercalează în lecții cuvinte moralizatoare, însuși modul lui de viață și felul său de a fi constituind adevărate modele pentru elevi…
  • Înaintea și în timpul unui test, elevii săi cer lămuriri de vreo 374 de ori
  • Înaintea și în timpul unui test, elevii săi cer lămuriri de vreo 2 ori: ”Scriem și data?” sau ”Mă lăsați și pe mine la toaletă?”.
  • Se supără când este asaltat cu întrebări din materia respectivă (”Iar îmi deranjezi ora!”, ”Iar mă încurci!”, ”Iar nu apuc să predau lecția!”, ”Iar îmi pui întrebări pe lângă subiect!”).
  • Se bucură când este asaltat cu întrebări din materia respectivă (”Ce bine că sunt interesați!”, ”Sunt foarte dornici să învețe lucruri noi!”, ”Hrănirea curiozității înseamnă sporirea învățării!”).
  • Promite multe și îndeplinește puține.
  • Promite puține, dar le îndeplinește pe toate.
  • Abordează elevii în mod diferențial și preferențial prin modul de adresare, acordarea notelor, discuțiile la ore, rezolvarea exercițiilor sau notarea proiectelor, în funcție de cât de cuminți, frumoși, deștepți etc. sunt copiii respectivi.
  • Abordează elevii diferențial prin explicațiile oferite, sarcinile trasate, proiectele alese, în funcție de capacitățile, calitățile și pasiunile fiecăruia. Nu tratează pe nimeni preferențial.
  • Când nu știe răspunsul la o întrebare, încearcă să-l aburească pe elev, să îl întoarcă pe toate fețele și să-l amețească. Sau îl ceartă: ”Nu-mi mai deranja ora!”, ”Asta nu e în programă!”, ”Întrebările la sfârșit!” (chiar dacă e vorba de o singură întrebare în tot anul școlar).
  • Când nu știe răspunsul la o întrebare, recunoaște și îi promite elevului respectiv (ținându-se de cuvânt): ”Nu știu răspunsul, dar mă voi interesa și-ți voi spune data viitoare!”
  • Când elevii săi se exteriorizează, aceștia par a fi tot timpul de acord cu el.
  • Când elevii săi se exteriorizează, aceștia au destule momente în care nu sunt de acord cu el.
  • Elevii săi râd tot timpul la glumele lui.
  • Elevii săi râd la glumele lui doar dacă sunt bune.
  • Îi învață pe copii adevărurile științifice.
  • Le prezintă copiilor știința, încurajându-i să aprofundeze și să descopere adevărul.
  • La disciplinele artistice parcurge cu elevii temele propuse în planificare/programă.
  • La disciplinele artistice parcurge cu elevii temele sugerate de pornirile lăuntrice/dorințele sufletești ale copiilor.
  • Ține cu dinții de programă/planificare de frica directorului, inspectorului, ARACIP-ului etc.
  • Este maleabil după adevăratele interese ale elevilor. Directorul, inspectorii sau ARACIP-ul nu-i pot lua caii de la bicicletă.
  • Are cunoștințe cu lacune mari.
  • Este foarte bine pregătit.
  • Se plânge în fața elevilor: că are salariu mic, că învățământul este plin de pile și interese, că nu este respectat de elevi etc.
  • Se străduiește să mai facă un ban din alte activități, se ferește de jocurile de interese, își vede de treabă, respectă pe ceilalți. Sau măcar se plânge acolo unde trebuie, nu în fața elevilor!
  • Își prezintă în fața clasei problemele personale.
  • Ascultă problemele și năzuințele elevilor, specifice vârstei.
  • Consideră bun un elev care obține nota 9. Consideră slăbuț un elev care obține nota 6.


  • Consideră slab un elev cu potențial de nota 9, care obține doar nota 9, deoarece nu s-a străduit să se autodepășească. Consideră bun un elev cu potențial de 3, care ia 6, deoarece s-a autodepășit.

Când vor fi adulți, elevul de nota 6 va fi probabil un muncitor foarte sârguincios în care îți pui toată nădejdea, iar elevul de nota 9 va fi vreun ”om important” - un puturos care va ține societatea pe loc.
  • Acordă note pe ceea ce a învățat elevul.
  • Acordă note pe ceea ce a învățat elevul, dar și pentru strădania/munca depusă/ambiția/ perseverența elevului.
  • Se laudă și-și arogă notele elevilor (olimpiade, examene etc.).
  • Își felicită elevii pentru notele obținute prin munca lor.



  • Scopul său principal este să predea materia.
  • Scopul său principal este să clădească oameni de caracter.
  • Își tratează elevii cu superioritate sau absolutist, ca pe niște ”copii fără minte”.
  • Își tratează elevii cu respect, ca pe niște viitori adulți.
  • În fața obrăzniciilor declanșează mereu adevărate tăvăluguri resentimentare.
  • În fața obrăzniciilor își păstrează rațiunea, știe când să rabde, când să ierte și când să ia măsuri.
  • Așteaptă 50 de minute pentru a vedea rezultatele muncii sale…
  • Așteaptă 50 de ani pentru a vedea rezultatele muncii sale…


de Ionuț Tudose
16.07.2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...