Relieful este unul din factorii care influenţează cel mai mult direcţia şi viteza vântului. Prin configuraţia sa poate determina chiar unele particularităţi în deplasarea aerului, ducând la apariţia unor vânturi specifice locale, deosebite faţă de cele generale, din câmpie. Unele au o frecvenţă diurnă, cum sunt brizele de mare şi de munte.
În zona litoralului, diferenţa de încălzire în timp dintre apă şi uscat duce la formarea brizelor de mare şi de uscat. Ziua, uscatul din zona litorală, datorită insolaţiei puternice, se încălzeşte foarte tare. O parte din căldura acumulată o degajă în aerul de deasupra sa, care devenind mai uşor se ridică, locul lui fiind luat de aerul de deasupra mării, mai rece şi mai umed. Se va forma deci ziua un circuit în altitudine dinspre uscat spre mare, iar la suprafaţa mării şi a uscatului, un circuit de compensaţie, dinspre mare spre uscat.
Noaptea, datorită faptului că uscatul se răceşte mai uşor, iar apa îşi menţine căldura timp mai îndelungat, fenomenul se petrece invers. Apa radiază o cantitate de căldură, primită în timpul zilei, aerului de deasupra, care ridicându-se se va îndrepta spre litoral. La nivelul solului, aerul mai rece de deasupra uscatului se va deplasa spre mare, înlocuindu-l pe cel cald. Acest schimb de aer în zona litoralului, în timpul nopţii, se numeşte briza de uscat.
La munte, apariţia brizelor de vale este favorizată de încălzirea mai puternică, în timpul dimineţii, a versanţilor faţă de văile montane. Versanţii vor transmite această căldură aerului din vecinătate, care încălzindu-se devine mai uşor şi se va ridica, locul lui fiind luat de aerul rece din vale. Noaptea, aerul răcit tot prin radiaţie de către versanţi, mai greu şi mai dens, se va scurge spre văi, locul lui fiind luat de aerul din atmosfera liberă. Astfel ia naştere briza de munte. Faptul că aerul în timpul zilei, are o mişcare ascendentă favorizează apariţia norilor cumuliformi, care generează precipitaţiile orografice. Brizele de vale şi de munte, prin acţiunea lor, aduc o mare contribuţie la atenuarea contrastelor termice, micşorând amplitudinile zilnice.
Pe versanţii nordici ai Carpaţilor Meridionali, pe cei estici ai Carpaţilor Orientali şi pe cei exteriori ai Carpaţilor de Curbură se poate observa uneori acţiunea unui alt vânt local numit foehn. Aşa este vântul mare, care bate cu mai bine de 10 m/s în Ţara Oltului dinspre m-ții Făgăraşi. Poate bate zile în şir în orice anotimp. Iarna poate topi rapid zăpada, provocând uneori inundaţii, iar vara are o acţiune pozitivă contribuind la coacerea mai rapidă a culturilor de câmp.
În Moldova, Dobrogea, în sudul şi estul Munteniei, nu de puţine ori în timpul iernii îşi face apariţia crivăţul, un vânt deosebit de puternic, care suflă dinspre nord-est spre sud-vest, cu viteze ce depăşesc uneori 30-35 m/s. Asociat cu ninsoarea, el determină deseori în anotimpul rece al anului cele mai cumplite viscole din ţara noastră. Apariţia lui în timpul verii este atipică, dar atunci, fiind un vânt cald şi uscat, aduce pagube recoltelor în regiunile din estul şi sud-estul ţării.
În depresiunea Braşovului ia naştere un alt vânt local, numit nemirul sau nemerul. Aerul rece al crivăţului, acumulat în partea estică a Carpaţilor Orientali, pătrunde prin văile şi trecătorile munţilor şi se revarsă pe versantul vestic în depresiune sub forma unui vânt rece, cu o viteză de deplasare de 10-20 m/s.
În Crişana, Banat şi Oltenia suflă uneori în cursul verii, dinspre apus, un vânt cald şi foarte uscat, austrul sau sărăcilă, aducător de secetă.
Coşava este un vânt deosebit de intens, cu caracter de foehn, care suflă în partea de sud-vest a ţării (de-a lungul defileului Dunării de la Cazane şi în sud-vestul Banatului). Direcţia dominantă a vântului este de la SE spre NV sau chiar de la est la vest, iar intensitatea sa deosebită (25-30 m/s) se explică prin condiţiile orografice locale: direcţia de deplasare a maselor de aer este perpendiculară pe orientarea masivelor muntoase. Coşava este un vânt cald şi uscat, care topeşte în câteva zile zăpada şi menţine nopţi la rând minime de temperatură mult mai ridicate decât în alte regiuni ale ţării.
Prin părţile de sud ale Munteniei, în timpul verii, suflă din când în când băltăreţul, un vânt umed şi călduţ, destul de prielnic agriculturii, fiind aducător de ploi bogate.
În sudul Dobrogei, în schimb, îşi face apariţia uneori un vânt uscat şi fierbinte, vântul negru (numit şi caraelul; kara-yel = vânt negru în limba turcă), care compromite culturile agricole; de aceea localnicii îi mai spun şi traistă goală. Câteodată, influenţa sa se face resimţită şi în Bărăgan.
Suhoveiurile sunt vânturi care bat vara (foarte uscate) în Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei, Bărăgan.
Regiunilor montane ale ţării le sunt caracteristice o serie de vânturi locale, specifice unor anumite masive muntoase. Astfel, mai tot timpul anului, pe versanţii vestici ai Munţilor Apuseni suflă dinspre vest şi nord-vest orădeanul. Tot dinspre vest, în masivele Ciucaş şi Bucegi, deseori îşi face apariţia vântul denumit de localnici făgăraşul.
Pe versanţii transilvăneni ai Carpaţilor Orientali suflă dinspre apus ardeleanul, în timp ce în părţile sudice ale aceloraşi munţi apare vântul local munteanul. Şi în Ţara Oltului apar o serie de vânturi cu specific local, numite sădeanul (din vest), mureşanul (din nord) şi gureanul (din sud).
Pentru locuitorii Munţilor Apuseni, vântul puternic dinspre vest însoţit de ploaie şi grindină poartă numele de vigădalm, iar în timpul iernii, vântul care aduce ninsoare se numeşte vojot.
Noaptea, datorită faptului că uscatul se răceşte mai uşor, iar apa îşi menţine căldura timp mai îndelungat, fenomenul se petrece invers. Apa radiază o cantitate de căldură, primită în timpul zilei, aerului de deasupra, care ridicându-se se va îndrepta spre litoral. La nivelul solului, aerul mai rece de deasupra uscatului se va deplasa spre mare, înlocuindu-l pe cel cald. Acest schimb de aer în zona litoralului, în timpul nopţii, se numeşte briza de uscat.
La munte, apariţia brizelor de vale este favorizată de încălzirea mai puternică, în timpul dimineţii, a versanţilor faţă de văile montane. Versanţii vor transmite această căldură aerului din vecinătate, care încălzindu-se devine mai uşor şi se va ridica, locul lui fiind luat de aerul rece din vale. Noaptea, aerul răcit tot prin radiaţie de către versanţi, mai greu şi mai dens, se va scurge spre văi, locul lui fiind luat de aerul din atmosfera liberă. Astfel ia naştere briza de munte. Faptul că aerul în timpul zilei, are o mişcare ascendentă favorizează apariţia norilor cumuliformi, care generează precipitaţiile orografice. Brizele de vale şi de munte, prin acţiunea lor, aduc o mare contribuţie la atenuarea contrastelor termice, micşorând amplitudinile zilnice.
Pe versanţii nordici ai Carpaţilor Meridionali, pe cei estici ai Carpaţilor Orientali şi pe cei exteriori ai Carpaţilor de Curbură se poate observa uneori acţiunea unui alt vânt local numit foehn. Aşa este vântul mare, care bate cu mai bine de 10 m/s în Ţara Oltului dinspre m-ții Făgăraşi. Poate bate zile în şir în orice anotimp. Iarna poate topi rapid zăpada, provocând uneori inundaţii, iar vara are o acţiune pozitivă contribuind la coacerea mai rapidă a culturilor de câmp.
În Moldova, Dobrogea, în sudul şi estul Munteniei, nu de puţine ori în timpul iernii îşi face apariţia crivăţul, un vânt deosebit de puternic, care suflă dinspre nord-est spre sud-vest, cu viteze ce depăşesc uneori 30-35 m/s. Asociat cu ninsoarea, el determină deseori în anotimpul rece al anului cele mai cumplite viscole din ţara noastră. Apariţia lui în timpul verii este atipică, dar atunci, fiind un vânt cald şi uscat, aduce pagube recoltelor în regiunile din estul şi sud-estul ţării.
În depresiunea Braşovului ia naştere un alt vânt local, numit nemirul sau nemerul. Aerul rece al crivăţului, acumulat în partea estică a Carpaţilor Orientali, pătrunde prin văile şi trecătorile munţilor şi se revarsă pe versantul vestic în depresiune sub forma unui vânt rece, cu o viteză de deplasare de 10-20 m/s.
În Crişana, Banat şi Oltenia suflă uneori în cursul verii, dinspre apus, un vânt cald şi foarte uscat, austrul sau sărăcilă, aducător de secetă.
Coşava este un vânt deosebit de intens, cu caracter de foehn, care suflă în partea de sud-vest a ţării (de-a lungul defileului Dunării de la Cazane şi în sud-vestul Banatului). Direcţia dominantă a vântului este de la SE spre NV sau chiar de la est la vest, iar intensitatea sa deosebită (25-30 m/s) se explică prin condiţiile orografice locale: direcţia de deplasare a maselor de aer este perpendiculară pe orientarea masivelor muntoase. Coşava este un vânt cald şi uscat, care topeşte în câteva zile zăpada şi menţine nopţi la rând minime de temperatură mult mai ridicate decât în alte regiuni ale ţării.
Prin părţile de sud ale Munteniei, în timpul verii, suflă din când în când băltăreţul, un vânt umed şi călduţ, destul de prielnic agriculturii, fiind aducător de ploi bogate.
În sudul Dobrogei, în schimb, îşi face apariţia uneori un vânt uscat şi fierbinte, vântul negru (numit şi caraelul; kara-yel = vânt negru în limba turcă), care compromite culturile agricole; de aceea localnicii îi mai spun şi traistă goală. Câteodată, influenţa sa se face resimţită şi în Bărăgan.
Suhoveiurile sunt vânturi care bat vara (foarte uscate) în Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei, Bărăgan.
Regiunilor montane ale ţării le sunt caracteristice o serie de vânturi locale, specifice unor anumite masive muntoase. Astfel, mai tot timpul anului, pe versanţii vestici ai Munţilor Apuseni suflă dinspre vest şi nord-vest orădeanul. Tot dinspre vest, în masivele Ciucaş şi Bucegi, deseori îşi face apariţia vântul denumit de localnici făgăraşul.
Pe versanţii transilvăneni ai Carpaţilor Orientali suflă dinspre apus ardeleanul, în timp ce în părţile sudice ale aceloraşi munţi apare vântul local munteanul. Şi în Ţara Oltului apar o serie de vânturi cu specific local, numite sădeanul (din vest), mureşanul (din nord) şi gureanul (din sud).
Pentru locuitorii Munţilor Apuseni, vântul puternic dinspre vest însoţit de ploaie şi grindină poartă numele de vigădalm, iar în timpul iernii, vântul care aduce ninsoare se numeşte vojot.
Surse:
Stăncescu I., Ballif S., 1976, Meteorologie şi drumeţie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti
Vânturile din România - Meteoromania
Vânturi din România - Wikipedia
___
de I. Tudose
05.09.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu