Aspecte de geomorfologie climaticӑ în Dealurile Bucovelului şi ale Cepturei


          Rolul acestui articol este de a vӑ prezenta un mod de relaţionare şi interpretare a raportului dintre climӑ şi dinamica actualӑ a reliefului, aplicat pentru regiunea analizatӑ în lucrarea mea de licenţӑ. Noţiuni noi: Climograme Peltier, Indicele de neuniformitate a precipitaţiilor.


Fig.1. Dealurile Bucovelului şi ale Cepturei. Amplasare în cadrul reliefului Romȃniei. Click pt. a mӑri. 



          Condiţiile climatice alimenteazӑ sau declanşeazӑ procesele geomorfologice. Din punct de vedere al modelӑrii actuale, ele au rol esenţial. Bineînţeles, cȃnd apar anumite schimbӑri în ritmul climatic normal, dinamica geomorfologicӑ va fi şi ea puternic influenţatӑ. De exemplu, în anii mai ploioşi se înregistreazӑ o ratӑ mai ridicatӑ a alunecӑrilor de teren. În verile cu ploi torenţiale mai numeroase se produce automat şi o eroziune liniarӑ mai intensӑ (ravenare, torenţialitate etc). Existӑ situaţii cȃnd ruperile în ritmul climatic genereazӑ atȃt intensificӑri cȃt şi atenuӑri ale manifestӑrilor proceselor geomorfologice. De pildӑ, în anii secetoşi eroziunea hidricӑ (şiroire, ravenare, torenţialitate) va fi în general atenuatӑ. Alunecӑrile de teren vor fi de asemenea mai rare şi mai slab dezvoltate. În schimb, eroziunea eolianӑ devine mult mai intensӑ. Apa asigurӑ protecţie contra vȃntului atȃt în mod direct, cȃt şi prin capacitatea ei de a oferi coeziune particulelor de sol şi rocӑ, iar lipsa ei creşte predispoziţia la eolizaţie.
          Parametrii climatici (precipitaţii, temperaturӑ, vȃnt) genereazӑ predispoziţii variate pentru anumite procese (alterare, dezagregare, eolizaţie, deplasӑri în masӑ etc).
          Dealurile Bucovelului şi ale Cepturei, situate în şirul extern al Subcarpaţilor de Curburӑ, se încadreazӑ în tipul climatului temperat continental moderat, de dealuri joase şi cȃmpii înalte. Pe lȃngӑ legile zonalitӑţii, climatul mai este influenţat de legea etajӑrii (gradient termic 0,5 – 0,7˚C/ 100m) între glacisul extracarpatic, Cȃmpia Bucovului, agestrul Cricovului Sӑrat (110 – 180 m) şi vȃrfurile Boldeşti-Scӑeni (405m), Arioneşti (374m), Scoruş (445m) etc. Climatul capӑtӑ şi multe nuanţe locale, frecvenţa topoclimatelor fiind generatӑ de expunere (topoclimat de versant sudic/ nordic), generatӑ de morfografie (topoclimat de vale – Culoarul Cricovului Sӑrat/ topoclimat de platou/ topoclimat de culme) sau generatӑ de vegetaţie (topoclimat de pӑdure – în culmea Vӑrbila, culmea Podenilor, bazinul superior al Bucovelului).
          Scurgerile foehnale din N sunt fie individuale, fie doar ramuri secundare ale curenţilor din bazinul Buzӑului, situat în NE. Cert este cӑ frecvenţa lor determinӑ variaţii ale cantitӑţii totale de precipitaţii, foehnurile fiind uscate (fig.2).




Fig. 2. Formarea foehnului la trecerea maselor de aer vestice peste Carpaţii de la Curburӑ. Masele foehnale se canalizeazӑ pe vӑi: Putna, Buzӑu, Cricovul Sӑrat etc.



          Din motivul similitudinii climatice şi al proximitӑţii, preluarea datelor meteorologice se face de la staţiile Ploieşti şi Buzӑu, în intervalul 1981-2001, a cӑror mediere este ilustratӑ în tabelul 1.

Tabelul 1. Date climatice (1981-2001) pentru staţiile Ploieşti şi Buzӑu (Sursa date: http://tutiempo.net).

          Relaţionȃnd temperaturile şi precipitaţiile medii anuale ca în fig.3, regiunea dealurilor Bucovelului şi ale Cepturei este fixatӑ la periferia sistemului morfogenetic semi-arid, aproape de contactul cu sistemul de savanӑ. Acest fapt are cȃteva implicaţii asupra reliefului.
          - Condiţiile de semi-ariditate înseamnӑ amplitudini termice mai mari (peste 23˚ anual). Astfel, variaţia termicӑ mare de-a lungul anului determinӑ manifestarea mai multor tipuri de procese. În sezonul rece sunt specifice procesele periglaciare (îngheţ-dezgheţ, solifluxiune). Cȃnd temperaturile cresc primӑvara topind zӑpada, iar vegetaţia se aflӑ încӑ în fenofazele precedente înfrunzirii, apar mai ales spӑlӑrile areolare şi şiroirile. Cȃnd temperaturile cresc şi mai mult vara, favorizȃnd convecţii termice puternice (de unde apariţia ploilor torenţiale), eroziunea se manifestӑ mai ales prin ravenӑri, torenţialitate, alunecӑri de teren. Asadar, din punct de vedere al amplitudinilor termice, versanţii Dealurilor Bucovelului şi ale Cepturei, cu altitudini de 150 - 250m, sunt predispuşi unui numӑr mai mare de procese (erozionale), decȃt sunt, de exemplu, unii cu trӑsӑturi similare din Dealurile de Vest.
          - Fixarea în cadrul regiunii semi-aride, aproape de savanӑ, ar avea drept corespondente regiunea de silvostepӑ, respectiv etajul nemoral inferior. Din acest punct de vedere, versanţii dealurilor Bucovelului sunt mai puţin predispusi eroziunii decȃt versanţii asemӑnӑtori din Dealurile de Vest, odatӑ cu trecerea din regim natural în regim antropizat. Aceasta deoarece echilibrul versanţilor dealurilor de Vest se conturase în contextul unei pӑduri de foioase mai dezvoltate, peste luvisoluri tipice şi albice, care sunt mai uşor erodabile decȃt preluvosolurile sau faeoziomurile din regiunea noastrӑ.

          Pentru a evidenţia erozivitatea pluvială în timpul anului, se poate calcula indicele de neuniformitate a precipitatiilor (Kp) dupa formula lui F. Fournier: Kp = p/P; unde: p = cantitatea maximă de precipitaţii în 24 de ore (ziua cea mai ploioasă din lunӑ); P = cantitatea de precipitaţii cӑzute în luna respectivă;
         Valorile maxime ale acestui indice se înregistreazӑ în lunile septembrie, octombrie şi mai, luni în care gradul de acoperire cu vegetaţie este mai scӑzut. Importanţa indicelui este şi una orientativӑ pentru monitorizarea eroziunii solului.

Tabelul 2. Indicele de neuniformitate a precipitaţiilor pentru staţia Ploieşti (Sursa date: http://tutiempo.net).





Fig. 3. Regiuni morfogenetice; precipitaţii şi temperaturi medii anuale (Peltier, 1950)








          Figura 4 ilustreazӑ evoluţia anualӑ a curbei temperaturӑ-precipitaţii pentru staţiile Ploieşti şi Buzӑu. Se observӑ traversarea celor 2 regimuri climatice, semi-arid şi periglaciar. Luna septembrie pentru Buzӑu şi iulie pentru Ploieşti sunt singurele aflate la limita cu alte regimuri: arid, respectiv temperat umed.




Fig. 4. Diagrama regimurilor climatice (Wilson, 1968).
A-arid, SA-semiarid, S(E)-selva, UT-temperat umed,
P-periglaciar, G-glaciar.






          Observarea intensitӑţii diferitelor tipuri de procese resimţite în regiunea noastrӑ se poate face pe climogramele Peltier (fig.5). Acestea relaţioneazӑ cantitatea de precipitaţii cu temperatura medie anualӑ. Se observӑ cӑ predispoziţia maximӑ este doar la eolizaţie şi eroziune fluvialӑ, celelalte avȃnd intensitate slabӑ, cu excepţia alterӑrii la staţia Ploieşti (moderatӑ).

Fig. 5. Climograme Peltier. Staţiile Ploieşti, Buzӑu.

          Aceste climograme au un rol orientativ şi exprimӑ un potenţial, ci nu o evaluare a realitӑţii. Aceasta deoarece parametrii climatici luaţi în consideraţie sunt doar o micӑ parte din factorii care determinӑ intensitatea proceselor. De exemplu, intensitatea eroziunii fluviale este determinatӑ mai mult de ritmul anual de cӑdere a precipitaţiilor (ploi torenţiale => viituri; luni ploioase/ secetoase etc; vezi indicele de neuniformitate a precipitaţiilor) decȃt de cantitatea lor. De asemenea, importanţӑ mare au gradul de acoperire şi tipul vegetaţiei, utilizarea terenului determinȃnd scurgeri diferite pe versanţi.
          În cazul alterӑrii, în afarӑ de condiţia climaticӑ, un rol la fel de important în generarea intensitӑţii procesului îl are tipul de rocӑ (pietrişurile din terasele şi lunca rȃului Cricov sunt mai alterabile în comparaţie cu nisipurile şi argilele din dealuri chiar dacӑ existӑ aceleaşi condiţii climatice).

          Extras din
Lucrarea de licenţӑ, Dealurile Bucovelului si ale Cepturei, studiu geomorfologic, pe care o voi prezenta in iunie 2011

Autor: Ionut Tudose
Data: 01.06.2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...