Cartograme

       Adesea, vizualizarea fenomenelor sociale prin cartografierea tematică clasică duce la reprezentări nesatisfăcătoare. Clasicele hărți politice, de exemplu, se pot caracteriza printr-o subestimare a opiniilor exprimate de către populațiile din marile aglomerări urbane.

          O cartogramă este o hartă (deși nu în adevăratul sens al cuvântului) în care unele variabile de cartografiere tematică, cum ar fi timpul de călătorie sau preferințele electorale, sunt înlocuite de suprafețe de teren sau de distanțe. Geometria sau spațiul hărții sunt distorsionate tocmai cu scopul de a transmite informațiile acestei variabile alternative (figura 1).
         Întrucât cartograma nu este o reprezentare a spațiului geografic, ci a diverselor atribute ale obiectelor acestuia, ea nu este o hartă veritabilă, deși această asociere se utilizează la scară largă (inclusiv noi, în acest scurt articol). Prin obiect geografic se înțelege aici orice element al spațiului geografic (județ, oraș, lac, cvartal, etc.)
          Cartogramele sunt o tehnică din ce în ce mai utilizată pentru a compensa aceste inconveniente prin ruperea legăturii între regiunile statistice și arealele lor topografice.

Fig.1 Populația județelor României la recensământul din 2002

          Există două tipuri principale de cartograme: zonă și distanță.           
          A. Cartogramă de tip zonă este uneori menționată ca fiind o hartă „valoare-a-zonei” sau o hartă iso-demografică, acesta din urmă specifică cartogramelor populație, care ilustrează dimensiunile relative ale populațiilor statelor lumii prin dimensionarea suprafeței fiecărui stat proporțional cu populația sa. Deși apar distorsiuni semnificative, forma și localizarea statelor se păstrează pe cât posibil. În mod nesurprinzător, cartogramele ce reprezintă populația sunt și cele mai cunoscute.
          Cartogramele de tip zonă se împart la rândul lor în alte trei categorii, după cum urmează:
          a. Cartograma non-contiguă
          Fiind cele mai simple cartograme, obiectele geografice nu sunt constrânse să aibă conectivitate unele cu altele, ca relație topologică. Eliberând obiectele în acest mod, acestea își păstrează forma, deși dimensiunea lor se poate modifica foarte mult.
          În figura 2, cartograma din stânga a menținut centrul de greutate al obiectului (centrul de greutate este punctul central ponderat al unui obiect de tip areal). Deoarece centrul obiectului rămâne în același loc, unele dintre obiecte se vor suprapune atunci când acestea cresc sau se micșorează în funcție de atribut (în situația dată, este vorba de populație) În cartograma din dreapta, obiectele se redimensionează, dar se și mută pentru a evita suprapunerea cu un alt obiect.

Fig. 2. Cartograma non-contiguă
(sursa: http://www.ncsb,edu/, cu modificări)

          b. Cartograma contiguă
          Reprezintă inversul celei contigue, în sensul că păstrează topologia cu costul de a distorsiona obiectele. Pentru crearea acestui tip de cartogramă, trebuie să se aleagă dimensiunile potrivite ținând cont că forma trebuie, pe cât posibil păstrată (figura 4).


Fig.3 Cartograma contiguă
(sursa: http://www.ncgia.ucsb.edu/, cu modificări) 

          c. Cartograma Dorling
          Numită astfel după creatorul său, aceasta nu păstrează nici forma, nici topologia, nici centrele de greutate, ci înlocuiește obiectele cu o formă geometrică uniformă precum un cerc sau un pătrat (cartogramele Demers) de dimensiune apropiată.


Fig.4 Cartograma de tip Droling
(sursa: http://www.ncgia.ucsb.edu/, cu modificări)


          B. Cartogramă de tip distanță (sau cartograma punct-central) se folosește pentru a arăta timpii relativi de deplasare și direcțiile vertecșilor dintr-o rețea. Puteți citi mai multe despre vertecși și alte noțiuni de topologie spațială într-un excelent articol scris de Florin Iosub aici.

          Deși la început cartogramele se făceau de mână (tehnică încă folosită și chiar preferată), în prezent ele pot fi generate de mai multe pachete software, unele specializate, sau prin executarea unor script-uri. Da, este posibil și cu ArcView.
          În partea a doua, vom transpune în practică toate noțiunile prezentate aici și vom încerca să construim propriile cartograme pornind de la date concrete.

Partea a II-a aici!


          Bibliografie
Dent, B. D. (1996) CartographyThematicMap Design. fourth ed. Dubuque, IA: C. Brown Publishers, pp. 202-215
Gillard, Q. (1979). Places in the News: The Use of Cartograms in IntroductoryGeographyCourses, Journal of Geography 78, pp.114-115.
http://www.ncgia.ucsb.edu//

de B. Cezar 
03.01.2011 

3 comentarii:

  1. Abia astept sa vad si varianta practica. Poate prind mai bine ce ai scris aici. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant! Sunt sigur ca partile practice ce vor urma ne vor lumina mai bine.
    Oricum... articolul este foarte bine realizat astfel incat chiar si un nepriceput in geografie poate intelege despre ce ii vorba.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...