Textul următor este o opinie a autorului, nu o cercetare științifică. El nu reflectă poziția niciunei instituții oficiale de studiu sau monitorizare a seismelor și nu are scopul de a sădi panica în rândul cititorilor!
Sunt de părere că în maximum 2 ani vom trece printr-un nou cutremur major cu epicentrul în zona seismică Vrancea. Acesta va înregistra o magnitudine de peste 7 Mw. Consecințele sale vor fi catastrofale: peste 10 000 de decese, majoritatea în București. Capitala va mirosi a moarte și a apocalipsă. Multe clădiri construite anterior anului 1977 vor fi afectate, fisurate sau distruse complet.
De asemenea, multe blocuri noi, ridicate semihoțește și contrar normelor de siguranță, vor fi de nelocuit. Unele vor cădea după tiparul turcesc, iar locatarii, care astăzi țin piept eroic rostogolirii ratelor, vor rămâne doar cu creditele pe cap, întrucât apartamente nu vor mai avea. Ironia sadică a sorții! Pentru bănci ei nu vor constitui însă o povară, ci o cantitate neglijabilă, deoarece nu vor reprezenta mai mult de 1% din totalul locuințelor din România cumpărate prin îndatorare.
Marele Cutremur va genera, evident, și o criză economică grea, polul principal de dezvoltare, Bucureștiul, rămânând practic blocat luni de zile.
Populația și mai cu seamă autoritățile vor fi „luate prin surprindere”, de parcă nu ar cunoaște realitatea tectono-geologică a României, autorizațiile de construcție dubioase, materialele proaste utilizate, profitul dezvoltatorilor așezat mai presus de siguranța locuitorilor. Deci impactul psiho-emoțional asupra masei demografice va putea fi rezumat în: șoc prelungit posttraumatic și teroare.
Consider realist acest orizont temporal al dezastrului de numai 2 ani din mai multe motive:
1. Este drept că seismele, asemenea altor hazarduri naturale, nu pot fi prevăzute. Nu putem ști nici ziua, nici luna, nici anul, nici magnitudinea cutremurelor. Putem doar bănui printr-o analiză a evenimentelor consemnate istoric. Se observă astfel în zona seismică Vrancea o medie de 4 - 5 cutremure majore la fiecare 100 de ani, adică aproximativ un cutremur major la fiecare sfert de veac. Ar fi impropriu să numim această medie drept „ciclicitate”, deoarece nu există nicio regulă temporală și repetitivă de manifestare: uneori trece o perioadă scurtă de la un eveniment la altul (9 ani din 1977 până în 1986 sau 4 ani din 1986 până în 1990), alteori trec decenii întregi fără a avea vreun cutremur de peste 7 Mw (1838 – 1893).
Totuși, cei 33 de ani (din 1990 până în prezent) depășesc media suficient de mult cât să ne îngrijoreze, situație care s-ar traduce în: „energie acumulată la contactul plăcilor tectonice cu moment iminent de eliberare”.
2. Perioadele lungi fără cutremure +7 Mw (1838 – 1893 sau 1940 – 1977) au înregistrat mai multe eliberări de energie de tip +6 Mw, foarte importante în procesul detensionării tectonice și pentru „amânărea” evenimentului de +7 Mw. Ultimul cutremur major (1990) a fost însoțit de două replici, după care, în cei 33 de ani scurși de atunci, zona Vrancea ne-a oferit un singur cutremur +6 Mw (2004).
Fără îndoială că și cutremurele mai slabe produse des au relevanța lor în iconomia energiilor tectonice, însă raritatea evenimentelor de +6 Mw din 1990 încoace și absența lor totală timp de aproape 20 de ani (după 2004) au menirea de a ne îngrijora. De aceea cred în iminența unui dezastru de +7 Mw.
3. În ultimii 400 de ani, doar în trei cazuri apar intervale de peste 20 de ani fără cutremure +6 Mw, în condițiile în care izvoarele istorice folosite pentru estimări în perioada anterioară utilizării măsurătorilor seismografice pot fi incomplete. Cel mai recent caz a fost intervalul 1948 – 1973. În 1973 și 1976 s-au înregistrat doar două cutremure de 6 Mw, iar în 1977, știm cu toții, a fost cel mai distructiv seism din România, 7.4 grade pe scara Richter.
Așadar, perioadele acestea lungi și aparent liniștite ascund de fapt o acumulare periculoasă de energie în interiorul scoarței terestre, care ulterior se poate elibera violent. Plăcile tectonice nu „dorm”, ci se deplasează cu viteze de ordinul milimetrilor sau centimetrilor/an, exercitând prin mișcarea lor presiune (stres tectonic) la contactul dintre ele sau la nivelul faliilor. Ocazional energia acumulată, mai mică sau mai mare, se eliberează sub forma undelor seismice.
Sperăm ca Marele Cutremur să nu se producă noaptea, așa cum s-a întâmplat în 1940 (ora 3.39 dimineața) sau mai recent în Turcia (ora 4 dimineața). Somnul, întunericul, secundele de dezmeticire pot face diferența între viață și moarte. Totodată sperăm să nu se producă în condiții meteorologice extreme, cu temperaturi prea coborâte sau prea ridicate, îngheț ori secetă, deoarece mulți răniți blocați sub dărâmături vor fi uciși de hipotermie sau deshidratare.
___
de Ionuț Tudose
11.03.2023
Un comentariu:
Ionuț, primul paragraf chiar dă fiori :)) - de acord cu tine, este interesantă analiza empirică, nu puțin documentată totuși. Să sperăm că vom fi ceva mai pregătiți atunci când va fi, măcar în materie de reacții, dacă nu de clădiri...
Trimiteți un comentariu