Rolul avalanşelor în modelarea versanţilor Pietrei Craiului

  



          Avalanşele sunt fenomene complexe, de risc, nedorite ce apar pe versanţi şi au acţiuni morfodinamice rapide, masa de zăpadă şi gheaţă antrenând şi material detritic, vegetaţie, sol, etc.

          Avalanşele reprezintă alunecarea bruscă, pe distanţe mai mari de 50 m a unei cantităţi mari de zăpadă ce apare pe versanţii montani în urma ruperii echilibrului zăpezii. Spre deosebire de celelalte procese nivale care se desfăşoară lent, avalanşele sunt fenomene cu acţiune mecanică rapidă şi cu efecte distructive imediate. Ele joacă un rol deosebit de important în modelarea versanţilor.

          Avalanşele de zăpadă se declanşează pe pante abrupte (cu declivitate între 25-500), fără pădure, aşa cum sunt majoritatea versanţilor Pietrei Craiului, atunci când tensiunile mecanice din interiorul stratului de zăpadă depăşesc coeziunea corespunzătoare, prin creşterea greutăţii ce se exercită asupra stratului de zăpadă pe versant, prin slăbirea coeziunii zăpezii din interiorul straturilor, ca urmare a metamorfismului zăpezii.”
          În cadrul avalanşelor se disting trei zone:
          1. Zona de desprindere,
          2. Zona de tranziţie/transport/culoarul de avalanşă,
          3. Zona de depozitare/con de avalanşă.

Foto. nr. 1. Elementele unei avalanşe

          Un tip special de avalanşe ce se produc pe creasta Pietrei Craiului sunt cele ce se formează pe patul îngheţat, în urma unei ninsori puternice. Zăpada depusă recent va aluneca pe cea veche, îngheţată. Acesta este tipul de avalanşă pulver care se produce iarna la temperaturi scăzute. Se remarcă şi formarea avalanşelor în plăci, a celor umede. Acestea din urmă se produc cel mai des primăvara şi au cea mai puternică acţiune modelatoare.

          Rolul avalanşelor în modelarea reliefului
          „Avalanşele sunt unul din agenţii principali ai modelării subaeriene a reliefului în etajul crio-nival/periglaciar, fiind un agent principal în cadrul reliefului periglaciar şi fluvio-nival” .
          Principala acţiune a avalanşelor de zăpadă este cea de eroziune şi transport a materialelor pe pantă dar şi acumularea materialelor în zona de depozit (conuri de grohotiş, depozite de avalanşă, trene de grohotiş, etc.). Avalanşele constituie un factor de distrugere a reliefului cu importanţă destul de mare. „Rolul morfogenetic al avalanşelor constă atât în formarea culoarelor de avalanşă, a formelor periglaciare tipice, a microreliefului haotic şi răvăşit cât şi în crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea unor procese geomorfologice prin înlăturarea solului şi vegetaţiei” . Astfel se accentuează ravenele, lărgirea văilor torenţiale, mişcarea grohotişurilor, accelerarea eroziunii în suprafaţă.
          „Principalii factori care determină eroziunea solului sunt: grosimea stratului de zăpadă, coeziunea internă a zăpezii, tipul de zăpadă şi dispunerea straturilor succesive, suprafaţa patului de alunecare, a rocii sau a solului (coeficientul de frecare), panta” . De asemenea acțiunea de eroziune asupa solului este influenţată şi de caracetisticile climatice ale tipurilor de avalanşă.
          Forme de relief formate de avalanşe:

Foto. nr. 2. Zona de echilibru

          Culoarele de avalanşă „sunt formele erozionale cele mai caracteristice, în modelarea cărora avalanşele de zăpadă au un rol primordial. Ulterior sunt modelate şi de apele torențiale pe timpul verii. Se consideră că sunt rezultatul modelării alternative nivale, criogene şi pluviale”. Culoarele de avalanşă reprezintă suprafaţa pe care se deplasează masa de zăpadă în timpul unei avalanşe. Culoare de avalanşă se localizează preponderent pe versantul vestic pe care de cele mai multe ori îl străbat în întregime, dar apar bine dezvoltate pe versantul estic. Culoarele complexe sunt alcătuite dintr-un jgheab bine individualizat în partea inferioară iar în partea superioară se poate identifica un bazin de recepţie, sub formă de pâlnie, dată de dispoziţia de evantai a unor jgheaburi mai mici. La baza culoarelor de avalanşă se află conuri de grohotiş, uneori potcoave nivale cu dimensiuni ce variază în funcţie de mărimea culoarelor de avalanşă şi a cantităţii materialelor transportate. Zăpada în deplasare are o acţiune mecanică distructivă antrenând materiale dezagregate anterior, dar are şi acţiune de dizolvare datorită rocilor calcaroase (creasta Pietrei Craiului fiind alcătuită în întregime din calcare), aici rezultând văile de tip „padină” unde se reamarcă acţiunea de dizolvare urmată de prăbuşiri. „Caracteristic pentru Munţii Piatra Craiului sunt straturile de calcar rederesate, în poziţie aproape verticală, constituente ale flancului de sinclinal redresat. În aceste formaţiuni, văile se dezvoltă în special pe versantul de vest, pe liniile de diaclaze, cât şi pe suprafeţele de strat. Este cunoscută dezvoltarea preponderent pe verticală a formelor carstice în Munţii Piatra Craiului. Pe versantul de vest se dezvoltă şi văi cu caracter obsecvent, cu pantă foarte mare şi profil transversal îngust, uneori cu aspect de canion, denumite padine. Datorită pantelor foarte mari predomină avalanşele în balcoane, determinate de ruperea cornişelor”. Pe de altă parte apa provenită din topirea treptată a depozitelor de avalanşă are o acţiune chimică deosebit de agresivă asupra calcarului, determinând formarea unor microdepresiuni de nivaţie.

Fig. 1. Areale cu potenţial de producere a avalanşelor (harta riscului)

Foto. nr.3. Versantul vestic - culoare de avalanşe

Foto. nr. 4. Versantul vestic - culoar de avalanşă

          Semipâlniile nivale „sunt forme negative de relief, asociate deseori cu torenţi de pietre şi culoare de avalanşă, fiind dezvoltate la partea superioară a acestora prin adâncirea mai puternică în zona axială”. Au formă de pâlnie asemănătoare microdepresiunilor formate prin tasare. Suprafaţa lor este în general mică. Ele sunt rezultatul avalanşelor dar sunt şi moderate de către apele de topire şi cele pluviale pe timpul sezonului cald.
          Potcoavele nivale sunt forme de acumulare în forma lor tipică de val arcuit, asimetric, cu înălţimi relative de 2-3 m. Sunt prezente gelifracte mari, nesortate care se formează la baza culoarelor de avalanşă. Se află în zona de depozitare a avalanşelor, adică la baza culoarelor de avalanşă.
          Conuri şi trene de grohotiş se întâlnesc atât la baza torenţilor cât şi în zona de recepţie. Conurile de grohotiş sunt specifice bazei versanţilor, la capătul culoarelor de avalanşă şi la baza abrupturilor de pe versantul vestic.

Foto. nr. 5. Con de grohotiş
 

Foto. nr. 6. Culoar de avalanşă şi con de grohotiş

          Torenţi/ râuri de grohotiş acestea sunt materiale de diverse dimensiuni, depuse de-a lungul văilor de pe versanţi. Avalanşele au caracter distructiv, determinând deplasarea acestora către baza culoarelor. „Torenţii de pietre au caracter permanent doar în arealele cu pantă mică (300). Lobii aplatizaţi, terasele şi torenţii de pietre sunt denumite în Munţii Piatra Craiului horjuri (eng. stripes placations, stone-banked, lobes and terraces), sunt activate atât de avalanşe cât şi de torenţi” .

Foto. nr .7. Versantul vestic - culoar de avalanşă
 

Foto. nr. 8. Versantul vestic - culoare de avalanşă

          Cartarea culoarelor de avalanşă prezintă importanţă deoarece astfel se monitorizează mărimea şi efectul avalanşelor. Prin realizarea hărţilor de risc de avalanşă se evaluează posibilitatea producerii avalanşelor dar şi efectele acesteia. Se pot lua în calcul: mărimea zonei de declanşare, altitudinea declanşării, distribuţia stratului de zăpadă, eroziunea nivală, tipul curgerii, caracteristicile morfometrice ale versantului afectat.
___________
[1] Comisia de glaciologie a Academiei Elveţiene de Ştiinţe Naturale

[2] Moţoiu Dana (2008), pag.135.

[3] Moţoiu Dana (2008) pag. 135.

[4] Tricart J. (1956).

          Bibliografie:
1. Constantinescu T., (2009), Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic, Editura Universitară, Bucureşti, 164 pag.
2. Michalevich-Velcea Valeria, (1961), Masivul Piarta Craiului. Studiu geomorfologic, Editura Academiei Republicii Populare România, Bucureşti.
3. Mititeanu D., (2004), Despre avalanşe, www.alpinet.org, Bucureşti.
4. Moţoiu Dana Maria, (2008), Avalanşele şi impactul lor asupra mediului. Studii de caz în Carpaţii Meridionali, Editura Proxima, Bucureşti, 280 pag.
5. Tobin G.A., Monty B.E.(1996), Natural hazards. Explanation and integration, The Guidford Press, New York.
6. Tricart J., (1956), Études experimentale du probleme du la gelivation, Bul. Perzglac no. 4.
7. Xavier Maniguet (1988), Survive en milieu, Editura Albin Michel, Paris, 510 pag
8. *** Centrul Naţional de Studiu a Zăpezilor şi Avalanşelor (ANENA) (1988), Guide de Niege et Avalanches, Editud Aix en Provence, Grenoble, 335 pag.
9. *** Institutul de Geografie, Universitatea din Bucureşti (1983), Geografia României – volumul I, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 662 pag.

Autor: Mădălina Teodor

Data: 27.03.2011