Întrucât proiectele legilor educației în varianta Câmpeanu nu au izbutit să treacă proba dezbaterii publice (sau a oprobriului public, mai degrabă), iată că cele în varianta actualizată par a fi „mai protejate” de tăvălugul opiniilor, fiind trecute într-un plan mediatic secund cu scopul vădit de a fi votate și implementate fără obstacole. În acest context îmi exprim punctul de vedere în privința principalelor probleme ale sistemului de învățământ, adăugând totodată anumite propuneri de soluționare. Aduc la cunoștință cititorului faptul că rezolvările punctuale și izolate nu ar produce vreo îmbunătățire marcantă, de aceea ele trebuie analizate și aplicate corelativ și sistemic.
