Neoclasicismul în arhitectură se dezvoltă în Europa (și America) în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sub influența raționalismului iluminist și a descoperirilor numeroaselor situri arheologice antice, între care și orașele Pompei și Herculaneum. Operele artistice ale antichității romane și grecești (Panteonul din Roma, Parthenonul din Atena, alte temple, statui, coloane) atrag interesul arhitecților și sculptorilor care redefinesc practic clasicitatea antică. Este un fel de întoarcere la vechile modele, așa cum se întâmplase și în timpul Renașterii italiene.
Astăzi am participat la un tur pietonal organizat de asociația Turism istoric în zona centrală a Capitalei, intitulat „Bastion german în buricul Bucureșcilor” (cu referire la Primul Război Mondial). Acesta și altele (urmăriți pagina aici pentru detalii) sunt menite a marca Centenarul Marii Uniri prin prezentarea patrimoniului cultural-istoric al orașului. Mi-a plăcut că voluntarii asociației, care au istorisit diverse întâmplări interesante legate de clădirile în cauză, sunt majoritatea elevi. Poveștile au fost marcate și cu momente amuzante sau mai picante, iar la sfârșit organizatorii ne-au pregătit o surpriză.