GEOGRAFILIA: Arabia Saudită (10 curiozități)

Despre Arabia Saudită, cea mai mare țară din Pen. Arabă și Asia de SV, vecină cu Iordania, Iraq, Kuwait, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Oman și Yemen, primele lucruri care ne vin în minte sunt petrolul, islamul și deșertul. În afară de acestea, deasupra acestei națiuni tronează încă multe prejudecăți. Saudiții nu sunt un popor extremist, orașele lor nu sunt deloc între cele mai periculoase, iar femeile nu au un statut social atât de rău pe cât se crede. Mai departe vom descoperi 10 curiozități despre Arabia Saudită.

Fig.1. Arabia Saudită este așezată în SV Asiei, pe Tropicul Racului, având acces la Marea Roșie și Golful Persic (Sursa)

1. Denumirea sa oficială este Regatul Arabiei Saudite, fiind o monarhie absolută, condusă de un rege cu atribuții executive și legislative. El deține autoritatea maximă în stat, spre deosebire de suveranii din monarhiile constituționale, care au mai degrabă un rol onorific. Legile statului se bazează pe legea islamică (Sharia) și sunt completate prin decrete. Arabia Saudită este supranumită „Țara celor două moschei sfinte”; este vorba de Mecca și Medina, centrele spirituale ale lumii islamice.

Fig.2. Salman, Regele Arabiei Saudite și Custodele Celor Două Moschei Sfinte, într-o întâlnire cu un secretar de stat american (Sursa: Ron Przysucha)

În antichitate triburile semito-hamitice din sudul Siriei, apoi din întreaga peninsulă, se numeau „arabi”. De la numele lor ne-a rămas denumirea peninsulei și a două state din ea: Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

În secolul VII, Mahommed a unificat triburile din zonă, răspândind noua sa religie, islamul. Anul 622, adică Anul Hegirei (migrarea lui Mahommed de la Mecca la Medina), este anul 1 în lumea musulmană, inclusiv în calendarul utilizat. De aici arabii au dus islamul în tot Orientul Mijlociu, Africa de Nord până în pen. Iberică, India și apoi Indonezia. De aceea, „lumea arabă” are astăzi în mod eronat un înțeles mai degrabă religios, decât etnic, încurajat și de numele Ligii Arabe, din care fac parte state musulmane: arabe, dar și non-arabe. De altfel, e foarte probabil ca maghrebienii, turcii, iranienii, pakistanezii sau indonezienii să se supere dacă sunt numiți „arabi”. În fine, mai pe scurt arabii sunt locuitorii peninsulei Arabe.

Fig.3. Kaaba („Cubul”) este sanctuarul cel mai important pentru musulmani, situat în mijlocul Marii Moschei din Mecca. Toți musulmanii se roagă cu fața spre el, indiferent unde se află în lume (dacă vizitați țările musulmane, este foarte probabil să vedeți în camerele de hotel săgeți care indică direcția spre Mecca). Aici s-a născut Mahommed și de aici s-a răspândit islamul. (Sursa: ayazad/Fotolia)

Fig.4. Mecca este situat într-o vale înconjurată de munți și numai musulmanii au voie să intre. În islam se consideră că orice bun credincios are obligația să facă aici cel puțin un pelerinaj („hajj”) (Sursa)

Fig.5. Moscheea din Medina și seria sa impresionantă de minarete (Sursa)

Muhammad Ibn Saud, emirul Riadului (1755-1765), este părintele primului stat arab saudit. El a întemeiat dinastia regală care se află încă la putere, țara (inclusiv etnonimul) preluându-i numele (Saud). Regatul Arabiei Saudite (al treilea stat saudit) a fost întemeiat mult mai târziu, în anul 1932.

Înțelegem acum de ce locuitorii se numesc atât arabi, cât și saudiți.

Fig.6. Unificarea primului stat arab saudit, de către Muhammad ibn Saud (Sursa)

2. Drapelul este dominat de culoarea verde, intrată repede în simbolistica islamică prin asociere cu vegetația paradisului. A fost folosită pe steagurile califatelor arabe, iar astăzi numeroase țări au preluat-o (am văzut deja Afganistanul sau Algeria).

Pe drapel apare scris crezul musulman și sub el o sabie. Tocmai datorită încărcăturii spirituale a crezului lor, arabii consideră blasfemiator să pună steagul pe tricouri, mingi, pungi de alimente etc.

Fig.7. Drapelul Arabiei Saudite

3. Această țară din Orientul Mijlociu are un climat predominant tropical-arid, cu deșerturi pe suprafețe întinse: Ad-Dahna, Nafud și Rub-al-Khali, un deșert hiperarid cu cea mai mare suprafață de nisip continuă din lume. Din cauza dunelor mobile (împinse de alizeu și hamsin) și a pustiului uniform, Arabia Saudită are pe o anumită lungime granițe nedefinite cu Yemen și Oman, care sunt influențate, la propriu, de bătaia vântului. Migrarea dunelor creează un impediment pentru amenajarea unei frontiere clasice, chiar dacă pe hărți ea are coordonate exacte. Totuși, granița cu Yemenul (afectat de război civil) este militarizată și securizată pentru a evita pătrunderea rebelilor sau traficul ilegal cu arme și persoane.

Fig.8. Harta fizico-geografică a Arabiei Saudite (Sursa)

Fig.9. Văzută din satelit, Peninsula Arabă apare în tonuri de bej, portocaliu și maro deschis, deșertul fiind predominant. În partea central-sudică, central-estică și nordică sunt erguri (deșerturi de nisip), iar în rest acestea apar în alternanță cu reguri și hamade (deșerturi stâncoase și pietroase). Stepele semiaride și pâlcurile de vegetație forestieră apar în culori mai închise. Deșerturile se formează la tropice din cauza mișcărilor descendente ale aerului (maxime de presiune), cu o convecție și condensare foarte slabe, deci cu grad scăzut de acoperire cu nori, precipitații puține, insolație, dezagregare termică și eroziune eoliană. În S și SV se resimte puțin influența musonilor.

Fig.10. Deșertul Rub al-Khali. Cantitatea mare de nisip din erguri provine din erodarea unor masive muntoase sau a substratului petrografic, prin dezagregare termică și coraziune eoliană, fie in-situ, fie în proximitatea regiunii. Vântul poate transporta sedimentele pe distanțe foarte mari (chiar mii de kilometri). Dunele sunt acumulări de nisip de diferite forme: dune normale, cu aspect de cocoașe (ca în imagine); semilună (barcane); alungite (dune longitudinale și transversale); cu mai multe brațe (dune stelate); ripple-marks (microdune de câțiva centimetri, ca niște riduri – observabile și pe versantul drept din prim-plan) (Sursa: James Borrel)

4. Interesele geopolitice și geostrategice din regiune, generate în principiu de resursele uriașe de petrol, dar și de diferențele cultural-istorice și confesionale, fac ca Arabia Saudită și Iranul să își dispute supremația, fiind rivale. Prima cooperează bine cu SUA, în timp ce a doua se află exact la polul opus. Când saudiții au executat un cleric șiit iranian, relațiile diplomatice dintre cele două state s-au închis complet. Tensiunea dintre ele mai este cunoscută drept Războiul Rece din Golf.

Fig.11. Alianțele și rivalitățile din Orientul Mijlociu – harta „Războiului Rece din Golf” (Sursa)

Aliate sau partenere economice îi sunt Egipt, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Iordania și Bahrain, iar cu Oman se găsește în relații neutre și stabile. Cu Qatarul a avut un conflict pe seama proiectului de canal maritim care ar fi separat această țară de restul uscatului. Iraqul este puternic infiltrat de influența iraniană, iar războiul civil din Yemen este susținut din tabere diferite, atât de Arabia Saudită (forțele guvernamentale), cât și de Iran (rebelii).

Pe alte meridiane ale lumii cooperează foarte bine cu Pakistanul, Indonezia și Japonia (dependentă de petrolul saudit).

Fig.12. Canalul de 60 km ar urma să fie săpat de Arabia Saudită paralel cu granița, transformând practic Qatarul în insulă. Necesitatea acestuia este justificată de saudiți prin faptul că s-ar scurta distanțele parcurse și s-ar elimina riscurile apropierii vaselor de apele teritoriale iraniene, așa cum se întâmplă în prezent prin ocolirea Qatarului (Sursa)

5. Relieful îl constituie un predominant platou vechi, în mare parte deșertic, care înclină pe direcție V-E dinspre munții Hejaz-Asir spre câmpia litorală a Golfufului Persic și face parte din placa tectonică arabă. Aceasta este separată de placa africană printr-un mare rift (contact divergent, unde plăcile se depărtează una de cealaltă), constituit de Marea Roșie, care în milioane de ani se va lăți și va deveni un ocean mai mic. În același timp, Golful Persic se va închide și va deveni un lac. Riftul Mării Roșii se continuă spre sud cu riftul Golfului Aden și cu Marele Graben African. Spre nord se continuă cu falii transformante (Marea Moartă, contactul cu Anatolia). În nord și est placa arabă intră în coliziune cu cea eurasiatică, creând Munții Zagros.

Fig.13. Schiță tectonică a plăcii arabe. Se observă cum riftul Mării Roșii a spart pe jumătate scutul nubiano-arab. Platforma arabă este continuarea spre est a scutului, cu diferența că are altitudini mai joase și este acoperită de sedimentele deșertice (Sursa)

Seismicitatea este specifică zonelor marginale de contact (Iran, Anatolia, Marea Roșie etc.), deci este aproape absentă în centrul țării și scăzută-moderată în partea vestică.

Munții ating altitudinea maximă în vârful Jabal Sawda (3000 m), au un aspect prăpăstios și erodat, cu stânci modelate eolian ori prin dezagregare termică (inselberguri), peșteri și grote, abrupturi structurale, falii și cratere inactive.

Fig.14. „Marginea Lumii” este un taluz structural înalt, abrupt și spectaculos din centrul țării, lângă Riad (Munții Tuwaiq) (Sursa)

Fig.15. Un arc natural (sau o fereastră naturală), tot în zona centrală a țării. Arcurile naturale specifice deșerturilor sunt rezultatul combinării mai multor factori: dezagregarea termică în urma oscilațiilor diurne, acțiunea vântului (coraziunea) și structura petrografică. În imaginea de față se observă compoziția diferită a stâncii: la partea superioară este o structură șistoasă ceva mai dură, iar în mijloc și partea de jos sunt roci mai puțin rezistente la eroziune (Sursa)

Fig.16. Munții Tuwaiq (Sursa: Omar Alanzi)

Fig.17. Vârful Jabal Sawda face parte dintr-un parc național, cu vegetație deasă și un peisaj total diferit față de regiunile mai joase (Sursa)

Climatul, fiind arid, nu favorizează existența rețelei hidrografice. Arabia Saudită este cea mai mare țară din lume fără niciun râu permanent. Sunt însă multe canioane și ueduri (wadi) spectaculoase prin care curg temporar apele rare ale ploilor torențiale (Al Disha Wadi). Furtunile de praf și nisip, numite haboob, sunt frecvente și afectează orașele.

Fig.18. Canionul Al Disha Wadi din provincia Tabuk, nord-vestul țării (Sursa)

Același canion Al Disha Wadi:

Fig.19. Nor haboob afectând Riadul (Sursa)

Vegetația apare în oaze, în orașe (parcuri antropice), în zonele mai înalte din vest și sud-vest. Are în general un caracter xerofil (ierburi și arbuști de stepă semiaridă). Palmierul este un simbol al țării. Fauna este compusă din mai multe specii deosebite, precum leopardul, hiena, lupul, mangusta, babuinul, pisica de nisip, caracalul (râsul de deșert), antilopa oryx, ibex, ghepardul, păsări și foarte multe specii de pești. În apele Mării Roșii (cea mai caldă mare din lume) s-au dezvoltat recifuri de corali, cu o bogată biodiversitate.

Dintre animalele domesticite, în afară de cai, capre, oi sau vaci (dar fără porc, deoarece este interzis de islam), să amintim dromaderul sau cămila arabă cu o cocoașă, simbolul beduinilor (arabi nomazi care se ocupă cu creșterea animalelor și comerț; în prezent mai sunt circa 2 milioane de beduini în Arabia Saudită).

Fig.20. Palmierul este un simbol prezent pe stema țării și pe bani (Sursa)

Fig.21. Caracalul (Sursa)

Fig.22. Antilopa oryx (Sursa)

Fig.23. Capra ibex (Sursa)

Fig.24. Recif coraligen în Marea Roșie (Sursa)

Fig.25. Fermă de cămile. În Arabia Saudită se organizează mari târguri și festivaluri ale cămilelor (Sursa)

Fig.26. Beduini pe cai (Sursa)

6. Resursele uriașe de petrol i-au asigurat Arabiei Saudite o dezvoltare economică accelerată, fiind cel mai mare exportator la nivel mondial. Mai deține resurse de gaze naturale și minereuri. Agricultura se practică în zonele mai înalte din vest, în oaze și direct în deșert, pe parcele circulare intens irigate, așa cum am văzut și în Algeria.

Fig.27. Rafinăria ras Tamurah, cea mai mare din Arabia Saudită, așezată pe țărmul Golfului Persic (Sursa)

Fig.28. Agricultură în deșert, pe mii de parcele circulare – minuni verzi ale irigațiilor (Sursa)

Pentru a preîntâmpina riscurile la care se supune prin dependența de resursele sale de petrol, cum ar fi scăderea prețului pe baril, Arabia Saudită a conceput un plan de diversificare economică. Acesta presupune, printre altele, deszvoltarea altor sectoare, cum ar fi tehnologia, turismul și în general afacerile private. În acest context, țara a trecut prin mai multe reforme de liberalizare în ultimii ani: Turiștii pot obține viză. Rolul poliției religioase islamice (mutawa), care se ocupa de „păstrarea moralității publice” prin amenzi și arestări, a fost mult diminuat. Contrar a ceea ce se spune în continuare despre Arabia Saudită, femeile au obținut dreptul de vot, pot conduce automobile, pot lucra inclusiv în domenii de business, unele fiind chiar în funcții de conducere și pot circula singure sau cu capetele descoperite.

Fig.29. Femeile saudite își pot deschide propriile afaceri, fără a aștepta acordul soțului sau al altei rude (Sursa)

De altfel, femeile nu sunt obligate de bărbați să poarte niqab, decât în situații rare. Majoritatea o fac din proprie convingere religioasă, Arabia Saudită fiind o societate conservatoare, tradiționalistă și orientată spre familie. Haina tradițională feminină se numește abaya și se poartă cu hijabul (basmaua care acoperă capul, nu și fața), iar cea masculină toba, purtată împreună cu gutra (un fel de batic bărbătesc) și igalul (inelul care fixează gutra pe cap). În Arabia Saudită modestia și decența vestimentară sunt puternic încurajate. Eticheta obligă femeile care vizitează țara să își acopere umerii și genunchii, dar nu neapărat și capul.

Fig.30. Tipuri de acoperăminte musulmane. În Arabia Saudită sunt specifice hijabul și niqabul. Chador se poartă în Iran, iar burqa în Afganistan

Fig.31. Fete saudite la un festival. Liberalizarea vestimentară a fost legiferată foarte recent de către prințul moștenitor (Sursa: Susanne Koelbl)

Fig.32. O parte dintre femei își acoperă fețele cu niqab pentru a nu ispiti bărbații. Totuși părerile sunt împărțite, unii lideri religioși spunând că islamul nu obligă femeia să își acopere fața, iar alții (salafiștii) susțin contrariul (Sursa)

Fig.33. Hainele bărbătești sunt foarte comode și răcoroase (Sursa)

7. Discrepanța cantitativă dintre forța de muncă masculină (mult mai numeroasă) și cea feminină are o justificare culturală, nicidecum una discriminatorie: multe femei preferă să își îngrijească soțul și copiii, simțindu-se astfel mult mai împlinite decât printr-o profesie anume. Aceasta în condițiile în care statul asigură formarea educațională indiferent de gen, între studenți fiind chiar mai multe fete decât băieți. În plus de asta, industria petrolieră și construcțiile, adică principalele sectoare economice ale țării, asigură joburi, bineînțeles, mai ales pentru bărbați. Arabia Saudită are o economie în plină dezvoltare, cu necesar de forță de muncă externă, astfel încât peste 1/3 din populația țării sunt imigranți și rezidenți străini, bărbați indieni, pakistanezi, egipteni, filipinezi etc.

Fig.34. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe în Arabia Saudită. Populația de vârstă adultă este cea mai numeroasă deoarece este compusă din foarte mulți imigranți/rezidenți veniți pentru muncă. Majoritatea covârșitoare a bărbaților se explică prin specificul profesional-economic al țării, dominat de industria petrolieră și construcții (Sursa)

O altă prejudecată despre Arabia Saudită: „stat extremist, radical, cuib de teroriști” (15 dintre cei 19 teroriști care au atacat turnurile gemene la 11.09.2001 erau saudiți). Arabia Saudită a dezmințit orice implicare a statului în atacurile de la 11 septembrie. Nuclee extremiste pot lua ființă oriunde în lume, din Afganistan sau Arabia Saudită, până în Belgia sau Franța. Asta nu înseamnă că statul în sine și poporul în ansamblul său sunt teroriste. Statisticile confirmă:

Conform indicelui de criminalitate, în 2020 Arabia Saudită se clasează pe locul 21 din 133, fiind o țară la fel de sigură ca Cehia, Finlanda, Danemarca, Bahrain, Țările de Jos, Coreea de Sud sau România și oferă mai multă siguranță socială decât Franța, Regatul Unit, Germania, Spania, SUA sau Canada.

Indicele dezvoltării umane (2019), un bun indicator al nivelului de trai și al dezvoltării economice, are o valoare foarte ridicată (0.857), clasând țara pe poziția 36 din 189, la egalitate cu Andorra și Slovacia, dar mai sus decât Portugalia, Ungaria, Argentina, Rusia sau România.

Moneda este riyalul, aproape egal cu leul românesc. Prețurile sunt accesibile pentru turiști și se acceptă pe scară largă plata cu cardul.

Fig.35. Riyalii saudiți au scriere bilingvă: arabă pe față și engleză pe verso (Sursa)

8. În Arabia Saudită, la fel ca în multe alte țări ale Orientului Mijlociu, traficul auto este periculos, în special din cauza indisciplinei șoferilor și a vitezei excesive, clasând țara între primele din lume ca rată a deceselor în timpul accidentelor rutiere.

Saudiții iubesc mașinile și giumbușlucurile care pot fi făcute cu ele. Sportul lor favorit este mersul pe două roți... cu mașina. :)) Aici schimbă cauciucurile... în mers:

Drifting în deșert, un alt „sport național”:

Dintre tabieturile localnicilor, favorite sunt plimbările și picnicul pe covorașele aduse de acasă, servirea cafelei sau a ceaiului. Bucătăria tradițională se bazează mult pe legume, orez, carne de pui, de vită sau de cămilă, curmale, iaurt, humus și cuprinde shaorma, khebabul, mofatah, saleeg, areka, masoub, mandi, murtabbaq, kabsa sau curmalele servite împreună cu o ceașcă de cafea. Multe localuri oferă posibilitatea de a servi prânzul tradițional, adică de pe jos, fără mese.

Fig.36. Saleeg, mâncare tradițională din orez și carne (Sursa)

Fig.37. Masoub, un mic-dejun pe bază de banane (Sursa)

Fig.38. Kabsa, din nou cu orez și carne (Sursa)

Fig.39. Murtabbak, plăcintă cu verdețuri și ou (Sursa)

Fig.40. Localurile tradiționale au mai multe separeuri, unele la nivelul podelei, altele puțin înălțate, în care se stă în fund și se servește mâncarea de pe o pânză. Tradițiile sunt puternic influențate de mediul natural oriunde în lume. În cazul de față: mult deșert, puțin lemn, puține mese, în trecut multă transhumanță cu animalele, deci necesitatea de a improviza. Astfel astăzi sunt încă păstrate obiceiurile de a mânca de jos sau de a te odihni cu familia pe propriul covoraș undeva pe faleză sau în parc (Sursa)

Arabii se roagă de 5 ori pe zi, la ore fixe. Atunci muzica din spațiul public se oprește, iar magazinele se închid pentru circa 30 de minute. În timpul Ramadanului (luna de post la musulmani, în care mănâncă doar după apus) este o totală lipsă de respect ca turiștii să mănânce sau să bea în văzul celorlalți. Majoritatea locuitorilor, 75-85%, sunt de confesiune sunnită (o parte wahhabiți, un fel de puritaniști ai islamului), iar 10-15% sunt șiiți. Membrii celorlalte religii (creștini, hinduși etc.), majoritatea imigranți, nu au lăcașuri de cult și nu pot face manifestații religioase (procesiuni, rugăciuni publice).

Limba maternă și oficială este araba, însă mulți localnici sunt buni vorbitori și de engleză, semnele stradale fiind deseori bilingve. (în trecut țara a fost protectorat britanic). În arabă este scrisă și cartea de învățătură a islamului, Coranul.

9. Saudiții iubesc superlativele de tot felul, uneori din grandomanie, alteori din nevoie. Întâlnim aici cele mai mari moschei din lume, bineînțeles la Mecca și Medina, cea mai înaltă fântână arteziană la Jeddah, cea mai înaltă clădire cu ceas (Abraj Al-Bait din Mecca) și proiectul celei mai înalte clădiri, care va avea 1 km (Kingdom Tower din Jeddah), construcție încetinită deocamdată din cauza unor probleme financiare. Cele mai mari instalații de desalinizare (Ras al Khair, Shuaiba, Rabigh) sunt reale necesități pentru această țară care se confruntă cu lipsa apei potabile. În Arabia Saudită petrolul este mai ieftin decât apa de băut.

Fig.41. Jetul celei mai înalte fântâni arteziene din lume atinge 300 m și poate fi admirat de pe faleza Mării Roșii la Jeddah (Sursa)

Fig.42. Abraj al-Bayt din Mecca, un complex de zgârie-nori, cu cel mai înalt ceas (Sursa)

Fig.43. Din Turnul Jeddah, cel mai înalt din lume (1 km), s-au ridicat abia primele etaje (Sursa)

Fig.44. Centrala de desalinizare Ras al Khair, pe țărmul Golfului Persic (Sursa)

10. Cele mai mari orașe din țară sunt Riad sau Al-Riyadh (capitala, situată în centrul țării), Jeddah, Mecca, Medina, Dammam.

Fig.45. Riad, orașul vechi (Sursa)

Atracțiile turistice mai importante sunt:

Situl arheologic Al-Hijr, din vestul țării, unde se conservă monumente ale civilizației antice nabataeane (cunoscut și sub numele Mada’in Saleh);
Districtul At-Turaif din Ad-Diriyah (Riadul vechi, cu importante situri, case din lut și piatră, străzi înguste, fortul Masmak, palatul Salwa, palatul Saad ibn Saud);
Centrul modern al Riadului, cu Kingdom Centre;
Coasta Mării Roșii; Moscheea Plutitoare din Jeddah; orașul vechi Jeddah; Acvariul Fakieh;
Galeria Oglinzilor din Muzeul Dammam; insula Al Marjan din Dammam;
Excursiile prin deșert cu dromaderul sau automobilele de teren;
Numeroasele parcuri de distracții (Riad, Jeddah, Dammam etc.);
Parcul Pădurea Raghadan; satul de marmură Dhee Ayn; satul Rijal Alma din Asir;
Abha, un oraș situat în regiunea muntoasă Asir la peste 2000 m altitudine; Muntele Verde din Abha;
Stânca Al Naslaa;
Insula Farasan (Farzana) de la Marea Roșie;
Taif, un orășel situat în regiunea montană din vestul țării, cu extraordinare sisteme de transport pe cablu (telegondole);
Regiunea și orașul Tabuk din nord-vest;

Fig.46. Situl Al-Hijr/ Mada’in Saleh (Sursa: Ko Hon Chiu Vincent)

Fig.47. Al-Hijr/ Mada’in Saleh (Sursa: Véronique Dauge)

Fig.48. Tot în Al-Hijr/ Mada’in Saleh

Fig.49. Fortul Masmak din Riadul Vechi a fost construit în 1865, a jucat un rol important în unificarea țării și în prezent este muzeu (Sursa)

Fig.50. Palatul Salwa din Riadul Vechi (Sursa: Alexander Wolfe)

Fig.51. Palatul Saad ibn Saud din Riadul Vechi (Sursa)

Fig.52. Kingdom Centre, un turn zgârie-nori simbol al Riadului nou, cu arhitectură futuristă. Pe timpul nopții este luminat alternativ în verde și violet (Sursa)

Fig.53. Centrul nou, modern și futurist al Riadului, cu zgârie-nori spectaculoși (Sursa)

Fig.54. Riad (Sursa)

Fig.55. Moscheea Plutitoare din Jeddah este construită pe piloni, dar creează impresia că plutește (Sursa)

Fig.56. Arhitectură interesantă în Jeddah, orașul vechi (Sursa: Eric Lafforgue)

Fig.57. Acvariul Fakieh din Jeddah (Sursa)

Fig.58. Atallah Happy Land Park în Jeddah (Sursa)

Fig.59. Pe Insula Marjan din Dammam, estul țării (Sursa)

Fig.60. Satul de marmură Dhee Ayn (Sursa)

Fig.61. Satul Rijal Alma, o altă capodoperă arhitectonică situată în regiunea montană Asir (Sursa)

Fig.62. Orașul Abha din SV țării, așezat la peste 2000 m altitudine în regiunea muntoasă Asir (Sursa)

Fig.63. Muntele Verde din Abha (Sursa)

Fig.64. Transport pe cablu în Taif, în V țării (Sursa)

Fig.65. Stânca Al Naslaa, din oaza Tayma, cea mai ciudată formațiune petrografică din Arabia Saudită. Este compusă din două compartimente de gresie în echilibru și separate de un spațiu perfect drept, de parcă ar fi fost retezat. Pe ea apar și inscripții antice (Sursa)

Fig.66. Există foarte multe ipoteze în legătură cu formarea stâncii Al Naslaa, însă niciuna nu este mulțumitoare. Crăpătura ar putea fi o microfalie, un dyke erodat, un strat de minerale dizolvate ulterior sau efectul oscilațiilor de volum determinate de amplitudinea termică diurnă ridicată. Totuși planurile sunt atât de drepte, iar stâncile au rămas în continuare în echilibru după fisurare, încât oricine se poate gândi mai departe la tehnologia civilizațiilor demult apuse... (Sursa)

În încheiere, vă mulțumesc pentru interesul acordat și vă încurajez să urmăriți întreaga serie a curiozităților despre Statele Lumii.

Surse:

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

5.09.2020

Arabia Saudită (10 curiozități)

3 comentarii: