La sfârșitul anului școlar, orice profesor ar trebui să ceară părerea elevilor despre oră. Aceștia le scriu pe foi, nesemnate (pentru a-i încuraja să-și exprime liber opiniile). Opiniile copiilor sunt cele mai importante pentru a deveni un profesor mai bun. Le-am dat și eu un mic chestionar format din 4 cerințe:
1. Enumerați 5 lucruri care v-au plăcut la ora de Geografie.
2. Enumerați 5 lucruri care nu v-au plăcut la ora de Geografie.
3. La ce credeți că vă va fi de folos ceea ce ați învățat la oră?
4. Ce ați fi făcut ca ora să fie mai interesantă și mai folositoare (dacă ați fi profesori)?
M-au impresionat foarte mult răspunsurile copiilor, cu precădere cele ale unui copil de clasa a VIII-a la întrebările 3 și 4. Vă mărturisesc că în câteva rânduri acest copil a acoperit mai mult decât orice carte de pedagogie... Vă rog să citiți cu atenție și să luăm aminte! Sigur nu suntem încă pierduți ca neam, când din spate vin pulsații puternice de curăție, moralitate și o ierarhizare normală a valorilor. Ultima propoziție este parcă o concluzie menită să ne responsabilizeze la maximum. Sublinierile din text îmi aparțin.
”3. În viață sunt foarte respectați oamenii inteligenți, cu o gândire frumoasă și un caracter impecabil.
Viața ne oferă zilnic noi lecții. Fiecare, în funcție de felul de a fi, de a se comporta, înțelege diferit totul.
Consider că ora de geografie și domnul de geografie mi-au oferit informații utile pe care o să le aplic în viața mea.
Cultura mea generală s-a îmbogățit și se va îmbogăți pe parcursul mai multor ani de școală, de liceu și facultate.
Orice informație este mereu binevenită. Depinde de fiecare dacă vrea să o primească sau nu...
4. Le-aș explica elevilor cu mult calm, blândețe și dragoste. Le-aș spune întotdeauna să aibă încredere în ei și în capacitățile lor. Le-aș explica orice problemă cu multă dragoste și înțelegere.
I-aș mai scoate afară să se recreeze și să purtăm discuții despre viață, despre frumusețile ei și despre situațiile neprevăzute.
Copiii trebuie înțeleși. Cu vorba bună se poate realiza orice. Copiii sunt ca niște cărți deschise. Orice neadevăr trebuie înțeles și explicat. Profesorii sunt cei care construiesc noi orizonturi. Viața noastră depinde de bunătatea lor...” (Marina, cls. a VIII-a)
Apelul (strigătul disperat) la calm, dragoste, înțelegere, răbdare l-am întâlnit, sub alte forme, în multe alte lucrări. Acum mă întreb:
- În goana de a preda materia, câți mai avem timp să facem și educație, să avem cu elevii discuții despre viață, despre frumusețile ei?!
- În goana de a face liniște la oră, oare nu ne-am pierdut și dragostea, și blândețea și înțelegerea?!
- Dacă noi înșine nu respectăm inteligența, gândirea frumoasă și caracterul impecabil și dacă noi înșine nu încercăm să devenim caractere impecabile, oare peste 10 ani acești copii vor mai crede ceea ce cred acum sau se vor da și ei după moda veacului acestuia care răstoarnă ordinea sănătoasă a firii?!
___
I. Tudose
04.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu