Albania (10 curiozități)

          Mirëdita! Adică „Bună ziua!” Albania este un mic stat sud-european, vecin cu Muntenegru, Kosovo (Serbia), Macedonia de Nord și Grecia, cu deschidere largă la Marea Adriatică și Marea Ionică. Are capitala Tirana, iar alte orașe mai mari sunt Durrës, Vlorë, Elbasan, Shkodër, Fier. Iată mai jos 10 curiozități despre această țară de o originalitate interesantă în peisajul european. Parcurgându-le, veți înțelege de ce am ales să vă salut în albaneză.

Fig.1. Albania, așezare geografică în sudul Europei și în vestul pen. Balcanice

1. Albania are pe drapelul național un vultur bicefal. Nimic spectaculos, acest simbol național fiind foarte folosit în regiune (Serbia, Muntenegru, sigiliul lui Constantin Brâncoveanu etc.), cu legătură mai mică sau mai mare cu vulturul bicefal bizantin. Albania, sau Shqipëria, după cum îi spun mai des locuitorii, este supranumită și Țara Vulturilor, pasăre ce încă mai populează înălțimile montane.

Ambele denumiri sunt destul de vechi și, la fel ca în cazul altor popoare (greci/elini, unguri/maghiari, finlandezi/suomi, germani/deutsche, japonezi/niponi, valahi/români ș.a.), una este folosită mai mult de străini, iar cealaltă de localnici.

Fig.2. Vulturul și drapelul național

2. Versurile imnului național, intitulat „Imnul Steagului”, sunt scrise de aromânul Aleksander Stavri Drenova. Muzica este „Pe-al nostru steag e scris unire” a lui Ciprian Porumbescu. Țara și-a obținut independența în anul 1912 de la Imperiul Otoman.

Imnul național Himni i Flamurit:

3. Eroul național este Skanderbeg, zis și „Braț de Fier”, care a condus revoltele de eliberare ale albanezilor în sec. al XV-lea împotriva otomanilor. Frumoasa piață centrală din Tirana, unde pot fi admirate mai multe obiective turistice, îi poartă numele. Munții Skanderbeg din Albania Centrală au fost botezați după el, iar celebrul sport al brațelor de fier, arm wrestling, mai este numit și skanderbeg.

Fig.3. Piața Skanderbeg din Tirana, cu statuia ecvestră a eroului național (Sursa)

4. Mediul Albaniei este dominat de un relief muntos (70%), existând și o câmpie maritimă. Marile înălțimi depășesc frecvent 2000 m, aparțin cutărilor alpine, fiind ultimele sectoare spre sud ale Munților Dinarici: Alpii Albaniei, Munții Šar, Munții Epirul Albanez etc. Riscul seismic ridicat se explică prin suprapunerea țării pe o zonă cu falii profunde, la convergența plăcii tectonice africane cu cea eurasiatică.

Clima mediteraneană din zonele joase se etajează pe altitudine, devenind temperată, montană și alpină. Cu vecinii împarte accesul la lacurile tectonice Skadar, Ohrid și Prespa, iar principalele râuri sunt Drin, Shkumbin, Drino.

Fig.4. Relieful și vecinii Albaniei

Fig.5. Lacul de acumulare Komani din Alpii Albaniei de Nord (Sursa)

Vegetația mediteraneană, pădurile de stejar și conifere au o biodiversitate interesantă, cuprinzând 30% din speciile de plante ale Europei, iar fauna rară ne amintește de spațiul românesc: pelicanul dalmațian, cormoranul pigmeu, sturionul, foca mediteraneană, pajura, vulturul, cocoșul de munte, ursul brun, lupul cenușiu, capra neagră, porcii sălbatici și râșii balcanici.

Fig.6. Foca mediteraneană, specie protejată (Sursa)

Fig.7. Râsul balcanic, o altă specie protejată (Sursa)

5. Limba albaneză este o ciudățenie pe harta lingvistică a Europei, deoarece nu face parte din nicio familie. Nu este nici slavă, nici latină, nici germanică, nici înrudită cu greaca... Este doar originală, probabil foarte veche, desprinsă direct din indo-eruopeană. Unele teorii o consideră evoluată din limba vechilor iliri, care au populat regiunea înainte de venirea romanilor. Așezarea într-o zonă fără prea mare interes pentru latini, prea montană pentru greci și prea izolată pentru slavi a permis conservarea acestei limbi vechi. Are două dialecte principale: gheg (N) și tosk (S).

Este foarte interesant că albaneza are câteva cuvinte comune cu româna (Sursa): vatër = vatră, këpushë = căpușă, mace/mitsë = mâță, stan = stână, tsark = țarc, shtrungë = strungă etc. (unde litera ë marchează sunetul ă).

Fig.8. Răspândirea celor două dialecte ale limbii albaneze (Sursa)

6. Totuși limba albaneză nu trebuie confundată cu dialectul aromân. În afară de albanezi, în țară locuiesc mai multe minorități naționale: greci, macedoneni, muntenegreni, romi și aromâni.

Aceștia din urmă, în număr de câteva mii, zeci de mii sau chiar peste 100 000 (depinde de sursele statistice), sunt frații noștri de limbă, româna având 4 dialecte: daco-român, aromân, istro-român și megleno-român. Ultimele trei fac parte din romanitatea sud-dunăreană, noi fiind nord-dunăreni.

Zona de etnogeneză/ latinizare a aromânilor va fi fost probabil mai aproape de România actuală. Odată cu venirea migratorilor în Balcani (bulgari, slavi, pecenegi, cumani, tătari etc.), aromânii au fost împinși cu turmele lor (majoritatea fiind păstori), spre SV și S, adică spre zonele muntoase mai înalte și mai adăpostite, până în Albania, Grecia și Macedonia, unde o parte din ei s-au sedentarizat, inclusiv în orașe. Sunt practic grupuri etnice „fosile”, martori ai latinității anterioare marilor migrații. Sunt numiți și mecedoromâni sau machedoni și se împart în mai multe ramuri, cu mici diferențe de grai (pindeni, grămoșteni, fârșeroți). În Albania comunitatea cea mai importantă de aromâni este în orașul Corcea (SE), iar în trecut era la Moscopole.

Fig.9. Răspândirea aromânilor în Balcani la începutul sec. XX (Sursa)

Foarte mulți au emigrat în sec. XIX și XX în Cadrilater și România (în primul rând Dobrogea), mai multe personalități de-ale noastre având origini aromâne: Mitropolitul Andrei Șaguna, cercetătorul Mina Minovici, pictorul Camil Ressu, Toma Caragiu, Gheorghe Hagi, Simona Halep. Maica Tereza, născută la Skopje în Imperiul Otoman, a avut tată aromân și mamă albaneză.

Astfel sună aromâna, într-o școală din Albania:

Atât albanezii, cât și aromânii au un stil muzical tradițional iso-polifonic deosebit (pe mai multe voci), care a intrat în patrimoniul mondial UNESCO și sună așa la albanezi:

...și așa la aromâni:

7. Conform statisticilor, majoritatea locuitorilor din Albania sunt musulmani, existând o importantă minoritate creștină (ortodocși și catolici). Totuși, contrar a ceeea ce v-ați fi așteptat, țara este una dintre cele mai puțin religioase din lume, cu puțini practicanți constant și cu atei mulți (peste 10%). Aceasta este și o consecință a măsurilor din vremea regimului comunist, care a interzis complet religia, declarând Albania la momentul respectiv „stat ateu”. Libertatea religioasă a fost recâștigată după căderea regimului, însă fără prea mare priză la public.

Albanezii sunt foarte sociabili, stau la povești ore în șir, în orașe se plimbă foarte mult pe străzile și piețele pietonale, existând o viață de noapte intensă. Au obiceiul de a-și agăța jucării de pluș pe fațada casei pentru „a alunga spiritele rele” (cei mai superstițioși) sau doar pentru a înveseli privirile trecătorilor. Băutura lor tradițională este raki (rachiul), care este destul de alcoolizată.

Fig.10. Centrul din Shkodër (Sursa)

Fig.11. O casă din Albania rurală (Sursa)

8. În Albania trăiesc circa 3 milioane de oameni, însă în afara granițelor sunt mai mulți albanezi decât în țară. Asemenea României, rata uriașă a emigrației s-a înregistrat după deschiderea post-comunistă a granițelor, din cauza colapsului economic din anii ’90. Mulți albanezi s-au stabilit în Grecia și Italia. Chiar dacă majoritatea lucrează cinstit în Italia, la fel ca românii, există nuclee izolate care au monopolizat piața traficului de persoane și prostituție, pătând imaginea popoarelor albanez și român.

În jurul frontierelor există comunități tradiționale de albanezi, cea mai numeroasă fiind în Kosovo, care luptă pentru recunoașterea internațională a propriei independențe față de Serbia.

Fig.12. Costume tradiționale albaneze (Sursa)

9. Țara este împânzită de câteva sute de mii de buncăre (majoritatea dezafectate sau reconvertite în alte folosințe). Acestea au rămas moștenire de pe timpul dictatorului comunist Enver Hodja, care se temea ca țara sa să nu fie atacată.

Fig.13. Buncărele anti-aeriene apar peste tot: în orașe, pe plajă, în zonele montane, pe câmpuri... (Sursa)

Fig.14. Un buncăr restaurat într-un mod original (Sursa)

10. După izolaționismul din perioada comunistă, când Albania nu mai avea niciun aliat, nici măcar printre țările socialiste (satelite sau nu Moscovei), după haosul din anii ’90, economia Albaniei trece printr-o ușoară revigorare. S-au deschis firme, au venit companii străine, turismul se dezvoltă. Fiind o țară în continuare foarte ruralizată (din pricina reliefului), agricultura rămâne ocupația de bază. Se produc cereale, tutun, smochine, măsline. Țara deține și ceva resurse de hidrocarburi, minereuri și bauxită. Moneda națională este leke.

Albania este o țară care nu trebuie ratată de către turiști, fiind foarte ofertantă și ieftină. De vizitat: riviera albaneză, Parcul Național Llogara, Appolonia, Castelul Rozafa, Gjirokastra, Parcul Național Butrint, Orașul Berat ș.a.

Fig.15. Plaja Ksamil, o perlă a rivierei albaneze (Sursa)

Fig.16. Parcul Național Llogara (Sursa)

Fig.17. Apollonia, ruine antice grecești în sudul Albaniei, ale unui templu închinat zeului Apollo (Sursa)

Fig.18. Castelul Rozafa din Shkodra datează din antichitate, de pe vremea romanilor

Fig.19. Gjirokaster, arhitectură mediteraneană și montană, în care piatra și tonurile de gri-alb se îmbină perfect (Sursa)

Fig.20. Berat, „Orașul celor 1000 de ferestre”, o altă capodoperă urbană (Sursa)

Încheiem cu speranța că cititorul a rămas fascinat de frumusețea acestei micuțe țări balcanice și de multiplele legături și asemănări cu România. Mirëdita! :)

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

20.08.2020