Zonele biogeografice: zona caldă

          Zona caldă se desfășoară de o parte și cealaltă a Ecuatorului, între 30° lat. N și 30° lat. S. Apar diferențe peisagistice foarte mari de la o subzonă la alta, de la desișul pădurii ecuatoriale la pustiul deșerturilor. Trăsătura comună a subzonelor este dată de temperatura ridicată tot timpul anului și existența unui singur anotimp (vara), viețuitoarele fiind iubitoare de căldură (termofile). 

          Din punct de vedere pluvial, există omogenitate tot timpul anului (în deșert, pădurea ecuatorială) sau două sezoane (în savană, pădurea musonică).

          1. Pădurea ecuatorială se desfășoară de-o parte și cealaltă a Ecuatorului. Precipitațiile foarte bogate și temperaturile ridicate tot timpul anului favorizează dezvoltarea unei păduri foarte dese, etajate pe înălțime, cu specii de palmieri, arbore de cauciuc, de cafea, numeroase plante agățătoare (liane) și o faună extrem de bogată: papagali, maimuțe, reptile, insecte etc.

Fig.1. Pădurea ecuatorială pe Glob

Fig.2. Pădurea ecuatorială

          2. Pădurea musonică și cea tropical-umedă se aseamănă cu cea ecuatorială. Este însă mai rară și are unele specii de arbori care își pierd frunzele în sezonul secetos (iarna). Mahonul, teck-ul, santalul, eucaliptul sunt arbori căutați pentru lemnul lor. Fauna este bogată. Pădurea musonică cea mai întinsă este în Asia de Sud și Sud-Est (India, Tailanda, Myanmar).

Fig.3. Pădurea musonică și cea tropical-umedă

          3. Savanele sunt asociații de ierburi înalte și copaci izolați (acaccia, baobabi, eucalipți). Ele apar în zona de climă subecuatorială, cu un sezon ploios (vara) și celălalt secetos (iarna). În sezonul fără precipitații vegetația este uscată. Atunci numeroasele animale ierbivore (girafe, zebre, gazele, antilope, elefanți) dar și cele carnivore (tigri, lei, leoparzi) trec prin lungi perioade de sete și foame.

Fig.4. Savanele pe Glob

Fig.5. Baobabi

Fig.6. Acaccia

Fig.7. Atacul leopardului asupra antilopelor Gnu

          4. Deșerturile tropicale se desfășoară pe tropice. Cele mai mari sunt deșertul Sahara, Australian și cel din peninsula Arabică. Cel mai arid este deșertul Atacama din America de Sud. Din cauza căldurii excesive pe timp de zi (50°C) și a cantității foarte reduse de precipitații, în deșert vegetația și fauna sunt sărace: cactuși, palmieri în oaze și vegetație efemeră (se dezvoltă doar în timpul ploilor foarte rare). Ca animale pot fi amintite dromaderul, șacalul, scorpionul etc.

Fig.8. Deșerturile tropicale pe Glob

Fig.9. Vegetație de oază, dezvoltată datorită prezenței apei în subsol

Fig.10. Cactuși în deșerturile americane

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț T.

08.02.2015