Povești de la catedră 5: Când unii elevi țin la profesor

În primii ani mulți profesori trec prin vânzoleala schimbării școlilor, până își înfig rădăcinile undeva. Cauzele sunt adeseori obiective, nu le detaliem aici, însă efectele negative se resimt atât asupra profesorului (instabilitatea locului de muncă, stresul examenelor), cât și asupra elevilor, aceștia fiind nevoiți să se adapteze la noi cerințe și noi caractere. 

În plan psihologic, rotirea profesorilor poate induce copiilor, în mod involuntar, ideea unei normalități a nestatorniciei. Dacă și în familie se întâlnesc cu inconsecvența, atunci vor crește la fel de împrăștiați și bulversați. Această alternanță poate avea totuși un avantaj pentru formarea lor socio-profesională, creându-le un mecanism eficient de adaptare la schimbări și noutate. 

Am trecut și eu prin despărțirile vesele ale finalului de an, când elevii primeau știrea/ confirmarea din partea mea că vor face geografie cu un alt profesor. Unii exclamau un „ăă!” prelung de regret, alții se bucurau mai pe ascuns, iar alții nu se exteriorizau. 

Am primit mai multe daruri de la elevii claselor V-VII, ca amintire: desene și scrisorele. Mai ales din partea fetelor, că ele au latura aceasta artistic-emoțională amplificată: 

Cea mai tare a fost ultima oră la o clasă de-a V-a, dintr-o școală centrală. Formau un colectiv simpatic, unit și foarte implicat în lecții tot anul. Vreo trei copii începuseră să plângă din pricina despărțirii, iar ceilalți râdeau de ei... :) Când s-a sunat de ieșire, o fată, plânsă toată, a ieșit repede la toaletă să se spele. Fiind ultima oră, la ușă aștepta mama cuiva, o femeie cu alură foarte acră care m-a săgetat din priviri invinuindu-mă probabil de comportament dictatorial... 

Ultima oră cu clasa a V-a (2015).

Exercițiu: identificați copiii plânși și copiii veseli :) 

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

9.05.2021

P.S. Restul poveștilor de la catedră, în CATEGORIA ȘCOALĂ!