Mă mut cu serviciul la București și îmi iau ore la două licee. Trec repede peste emoții și mă adaptez la noile vârste. Unul dintre licee avea mai multe profile: tehnic, mecanic, postliceală, filologie și clase de rugby.
La a XII-a Rugby erau vreo 30 de zdrahoni, o adevărată trupă de șoc. Când dădeam noroc, lopețile unora dintre ei îmi puneau la îndoială propria mea masculinitate. Nu erau băieți răi, dimpotrivă, chiar respectuoși. Mulți aveau o educație sportivă bună, specifică, pe care nu prea o vezi la fotbaliști, ca să fiu puțin răutăcios cu aceștia din urmă.
În imagine sunt vreo 4-5 de la clasa a XII-a; restul sunt de la a XI-a
Problema lor apărea la nivel comunicațional, fiind exagerat de sociabili și locvace. Vorbeau normal între ei, dar cumulat ieșea o hărmălaie de nedescris. Ce să fac cu clasa asta? Mai ales că îi sfătuise/obligase dirigintele-antrenor să aleagă geografia la bacalaureat. Trece o săptămână, trec două, trec cinci... aceeași hărmălaie. Mă, așa nu mai merge...
Le dau primul test – declic psihic pentru mine. Le explic înainte regulile și toate detaliile, inclusiv în privința copiatului. Ei mă privesc atenți și cuminți, cu ochii mari și nerăbdători. Le împart lucrările. În secunda 2 toți, până la unu, de la primul la ultimul, se întorc, vorbesc, își scot telefoanele, caietele, hărțile... ce să mai... groaznic fiasco. Nu credeam că este posibil ca o clasă să copieze în halul ăsta. Nu mai văzusem așa ceva în viața mea.
Fac poliție, ameninț, dar nu mă bagă nimeni în seamă. Încerc să pun 2-uri. Nimic... Îi sancționez pe toți? Ce rezolv? Pe cine să iei drept martor după aceea? „Proful e nebun, a dat 2 la toată clasa, cine a mai pomenit așa ceva!?”
Trec peste incident, evident fără a mai susține test vreodată. Dar nu se mai poate, se duce clasa de râpă... ce mă fac?
Îmi dau seama totuși că sunt două categorii antagonice: unii ceva mai serioși, care doresc să obțină note cât mai bune la bacalaureat și unii care nu au nicio treabă cu învățătura și școala, vizând eventual numai absolvirea celor 12 clase. Ce mă gândesc eu: „Ia să nu îmi mai bat capul cu a doua categorie, pentru că îi pierd pe toți!”
Fiind primele ore, eu omit să fac prezența, ei omit să mai vină la școală, eu omit prezența, ei omit școala... O dată, de două ori, până la urmă se formează de la sine un grup de 10-15 elevi, prezenți constant până la finalul anului. Liniște la ore, colaborare, eficiență... Erau exact aceia care au mers la bac, au trecut toți proba la geografie, inclusiv cu note de peste 9 (doi dintre aceștia sunt în prima poză).
Absenții? Media 5 și la revedere. Am procedat corect prin această selecție? După părerea mea, da. Școală cu forța nu se poate face.
După examen m-au sunat câțiva să îmi mulțumească pentru orele făcute împreună. La doi ani de la acestea, aveam să mă întâlnesc prin oraș cu alții, bucuroși, de asemenea, să mă revadă...
de Ionuț Tudose
10.05.2021
P.S. Pentru celelalte povestiri de la catedră, accesați CATEGORIA ȘCOALĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu