Dragi elevi, decidenții politici nu doresc, nu au dorit și nu vor dori să aveți profesorii cei mai buni!
Vă spun succint povestea mea. În liceu am participat de trei ori la olimpiada națională de Geografie (Deva 2005, Baia Mare 2007 și Buzău 2008), cu mențiune și susținere a probei de baraj pentru etapa internațională. M-am împrietenit în acea perioadă cu zeci de adolescenți excepționali, citiți, inteligenți, dezghețați, sociabili și foarte carismatici. O parte dintre ei ar fi putut deveni niște profesori senzaționali, cu siguranță mult mai pricepuți decât mine.
Doar că nu s-a întâmplat aceasta. Unii au plecat la studii în străinătate, lucrând ulterior acolo. Alții au rămas în țară și activează în domenii care, din păcate, nu au legătură prea mare cu pasiunea lor din liceu. Câți din acea generație sunt astăzi la catedră? Niciunul. De ce!? De salariu.
În 2013 am terminat masteratul, iar în toamnă mi-am început periplul pe marea tumultoasă a învățământului românesc cu un salariu fabulos de 900 de lei. Lucram în trei școli din Ploiești, făceam naveta și locuiam cu părinții. Nu îmi permiteam independența financiară, chiar dacă întotdeauna am căutat surse paralele de venit. Nici azi, după 10 ani, nu privesc cu prea mare optimism aspectul material. Totuși îmi place prea mult profesia aceasta, încât să mă gândesc la abandon.
Am trecut de mai multe ori prin examenul de ocupare a posturilor didactice, unde, la fel ca la olimpiada națională din liceu, nu am fost niciodată primul, însă am obținut mereu medii decente: 8.26 (2013), 9.55 (2014), 9.18 (2016), 9.32 (2017), 9.05 (2021). Firește că o cunoaștere geografică nu este suficientă pentru a fi și un bun profesor. De altfel, am înțeles repede, efectiv de la catedră, că didactica și pedagogia sunt mai importante decât conținutul propriu-zis al disciplinei.
A lucra cu elevii implică mult efort, multe riscuri și multe lipsuri, cel mai acutizat fiind cel financiar. De aceea, doar cei mai aventuroși își asumă condiția aceasta umană și profesională. Dar nu întotdeauna cei mai mari aventurieri sunt și cei mai buni!
România ratează an de an șansa unei revigorări sănătoase a învățământului, pentru că își pierde sau își mătură creierele. Trierea lor radicală are loc la finalul liceului, când 99% dintre absolvenții de elită fie emigrează, fie rămân în țară fără a-și continua studiile în domeniile în care ar avea potențialul cel mai ridicat. Restul de 1% continuă în registrul pasiunii lor, îndreptându-se spre facultățile autohtone care îi vor dezamăgi. Și aici se face al doilea seceriș: după ce că nivelul mediului universitar este coborât, cei mai buni studenți vor evita cariera didactică. Am fost elegant numind-o „carieră”, ea fiind mai degrabă un heirupism pe burta goală.
Deducția din toate cele enunțate este foarte simplă: oferind salarii atractive, acele vârfuri din rândul elevilor și studenților se vor gândi serios la o profesie didactică și mulți chiar o vor îmbrățișa.
Dar până atunci puterea politică nu vrea să aveți profesorii cei mai buni ca nu cumva să vă deștepte prea mult și să deveniți astfel inconfortabili, indiscreți și insistenți.
de Ionuț Tudose
07.06.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu