Povești de la catedră 25: Plecarea de la gimnaziu

Am avut și ultimele ore la gimnaziu; din septembrie voi preda doar la liceu. Despărțirea de acești copii nu a fost ușoară. La întâlnirea finală mi-au prezentat în compuneri impresiile lor despre oră, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut... Multe m-au sensibilizat, au compus poezii, și-au ales cuvintele. Copii... 

Cu unii am făcut poze și le-am pus o ștampiluță pe caiet, cu alții m-am îmbrățișat. I-am lăsat în clasa a VII-a și a VIII-a, după 3 ani de colaborare. Am primit și un mesaj frumos pe facebook, de la mama unui băiat plimbat pe nenumărați munți... 

Foto.1. Ofer elevilor plusuri pentru implicarea lor în lecții, steluțe pentru activitățile extrașcolare și ștampilă doar pentru situațiile cu adevărat deosebite. Ștampila este premiul suprem, este ca Zeus între zeii Olimpului. 

Cel mai greu i-a fost unei eleve de clasa a VII-a, având 10 pe linie, atentă la toate orele, curioasă și cu întrebări pregătite mereu, crescută frumos, respectuoasă și cu mult bun simț. Când le comunicam faptul că în anul următor vor face cu altcineva, încropind totodată o motivație pe înțelesul lor, o podideau lacrimile. Încerca să se ascundă, dar o trăda așezarea din primele bănci. După câteva minute a cerut voie la toaletă, evident pentru a se spăla pe față. La final, când se suna de pauză și era agitație, tot venea pe lângă mine cu multă sfială să îmi spună: „Mi-a plăcut ora. Înainte eram praf la geografie!” (Înainte când? Că făcuse doar cu mine. 😄 Într-a IV-a?). Mă bucur că am lucrat în această școală și că am sădit ceva semințe bune, care vor rodi cândva. 

Foto 2. Cu una dintre clasele de-a VII-a 

Deocamdată mă opresc aici cu istorisirile primilor mei 7 ani în învățământ (8 cu anul de pauză), cu speranța că ele vă vor reda încrederea în școala românească. Sunt convins că imperfecțiunea ei poate primi medicamente ameliorative în primul rând de la nivelul catedrei. Odată cu necesarele măsuri legislative sau alocări bugetare decise de mai-marii noștri și mult așteptate, se impune responsabilizarea noastră în fața menirii primite. Să fim simultan mai serioși și mai prietenoși, mai pasionați și mai ambițioși, mai dornici de a ne ridica neamul prin educație. Am rememorat în cele 25 de episoade aspecte care ar părea colaterale lecțiilor propriu-zise de geografie, însă nu sunt. Fiecare detaliu de context, fiecare glumă sau inspirație de moment contează mult în formarea personalității viitorilor adulți. 

de Ionuț Tudose

7.08.2021

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

P.S. Pentru celelalte povestiri de la catedră, accesați CATEGORIA ȘCOALĂ.