Se apropia ziua inspecției, iar eu pregătisem un proiect de lecție, niște planșe didactice și o fișă de lucru. Emoții nu aveam, mai văzusem eu inspecții...
Terminând materialele, mă reped până la xeroxul dintr-un complex studențesc pentru a le tipări. Băiatul de acolo mă ia în primire cu limbajul specific vârstei sau, mai corect spus, specific mediului bucureștean – informal, amical, prea amical și uneori cam deranjant, de ce să nu recunosc: „Hai că vin acum și la tine!”
Poate exagerez... să zicem că persoana a II-a singular nu este chiar o crimă. Eu tânăr, îmbrăcat sport... Oricum, omul măcar m-a asigurat de toată intenția lui bună, în ciuda volumului de lucru pe care îl avea în momentul respectiv.
Îmi ia comanda și îmi arată un scaun unde să zăbovesc până vor fi gata materialele.
După oarece așteptare, vine omul, îmi dă planșele – „17 lei vă costă!”, îmi dă restul – „Aici este restul dumneavoastră!”
De unde schimbarea aceasta de registru, de la tu la dumneavoastră!? Cu siguranță mi-a dedus profesia, aruncând involuntar un ochi pe paginile respective. Nu m-am bucurat că mi-a vorbit în sfârșit respectuos, ci m-am bucurat că fac parte dintr-o categorie profesională încă simpatizată social. Iată, încă mai contăm.
Politețea se câștigă în condițiile unor prejudecăți intense, ca cea din seara aceea. Pentru angajatul de la xerox aș fi rămas până-n final un oarecare, în trening și teniși, dacă nu reușeam să pătrund în sfera modelelor lui. Mi-a aflat eticheta, corespundeam standardelor, prin urmare m-a putut premia cu apelativul dumneavoastră... Planșa îl face pe om!
de Ionuț Tudose
16.05.2021
P.S. Pentru celelalte povestiri de la catedră, accesați CATEGORIA ȘCOALĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu