GEOGRAFILIA: Africa de Sud (10 curiozități)

Ocupând extremitatea sudică a continentului negru, Africa de Sud are deschidere la două oceane, Atlantic și Indian, intrând sub influența coloniștilor europeni (portughezi, olandezi, englezi) după perioada marilor descoperiri geografice. În prezent este una dintre cele mai dezvoltate țări africane, chiar dacă încă se confruntă cu numeroase probleme. Se învecinează cu Namibia, Botswana, Zimbabwe, Mozambic, Eswatini și Lesotho (enclavă). Să vedem mai departe 10 curiozități despre Africa de Sud.

Fig.1. Fizionomii diferite ale unor celebrități din Africa de Sud

1. Africa de Sud are 11 denumiri oficiale, în fiecare din cele 11 limbi oficiale ale acestui stat multietnic. De fapt este o singură denumire, Republica Africa de Sud, tradusă pentru a împăca pe toată lumea:

• Republiek van Suid-Afrika (în afrikaans)

• Republic of South Africa (în engleză)

• IRiphabliki yeSewula Afrika (în IsiNdebele)

• IRiphabliki yaseMzantsi Afrika (în IsiXhosa)

• IRiphabliki yaseNingizimu Afrika (în IsiZulu)

• Rephaboliki ya Afrika-Borwa (în Sepedi)

• Rephaboliki ya Afrika Borwa (în Sesotho)

• Rephaboliki ya Aforika Borwa (în Setswana)

• IRiphabhulikhi yeNingizimu Afrika (în SiSwati)

• Riphabuḽiki ya Afurika Tshipembe (în Tshivenda)

• Riphabliki ra Afrika Dzonga (în Xitsonga)

După circa un secol și jumătate de la descoperirea Capului Bunei Speranțe de către portughezul Bartolomeu Diaz, olandezii au înființat o colonie pe coastă (orașul Cape Town). Ulterior descendenții europenilor de aici (numiți afrikanieni sau buri) au părăsit colonia pentru a cuceri noi teritorii din nord, în dauna populațiilor băștinașe. Limba afrikaans este evoluată din neerlandeză (olandeză), cu unele diferențe. Limba engleză s-a înrădăcinat în perioada colonialismului britanic, iar celelalte 9 limbi sunt ale populațiilor bantu mai bine reprezentate numeric. În ciuda diversității etnice, circa 80% dintre locuitori sunt creștini, majoritatea protestanți.

Fig.2. Harta lingvistică și etnică a Africii de Sud (Sursa)

Așa sună afrikaans:

2. Drapelul actual este folosit abia din 1994, un an de cotitură în istoria țării, după cum vom vedea mai departe.

Fig.3. Drapelul național al Africii de Sud

3. Supranumită „Națiunea Curcubeului”, Africa de Sud face parte din Commonwealth, comunitatea fostelor colonii britanice, și are 3 capitale: Cape Town (legislativă), Pretoria (administrativă) și Bloemfontein (judiciară). Teritoriul este divizat în 9 provincii, iar cel mai mare oraș din țară nu este vreuna dintre cele 3 capitale, ci Johannesburg (circa 6 mil. loc.).

Fig.4. Provinciile Africii de Sud (Sursa)

Fig.5. Johannesburg este unul dintre cele mai moderne orașe africane, principal centru de afaceri, dezvoltat pe baza industriilor miniere din regiune (Sursa)

4. Conflictele interetnice și interrasiale au o lungă istorie în Africa de Sud. Popoarele native, khoi și san, adică boșimanii (bushmen = „oamenii tufărișurilor”), au fost împinse spre nord, până în Kalahari, de cele bantu și apoi de europeni. După venirea acestora din urmă (mai întâi afrikanienii, apoi britanicii), conflictele s-au diversificat. La înaintarea europenilor, triburile xhosa și zulu au opus o rezistență dârză. Descendenții afrikanienilor (burii), care își întemeiaseră propriile microstate în zona centrală au intrat în conflict cu britanicii, în așa-numitele „războaie bure”, câștigate până la urmă de britanici. Albii dețineau majoritatea terenurilor Africii de Sud, chiar dacă erau minoritari etnic.

Segregarea rasială din timpul coloniștilor s-a accentuat după anul 1948, în ceea ce avea să se numească apartheid, o politică de scindare a societății pe considerente rasiale, cu drepturi pentru clasa favorizată (albii) și multe discriminări și limitări pentru negri. Negrii nu aveau acces la educație superioară, la locurile de muncă bine plătite, la proprietăți. Nu puteau împărți locurile și utilitățile publice cu albii. Mai mult, guvernul i-a segregat în 10 bantustane (bantu + stan = pământul negrilor bantu), un fel de microstate-ghetou pe teritoriul Africii de Sud.

Fig.6. Bantustanele Africii de Sud la sfârșitul apartheidului (Sursa)

Chiar dacă în 1961 țara și-a obținut independența față de Regatul Unit, totuși politica de apartheid a continuat și chiar s-a intensificat, prin confruntări sângeroase cu grupările și gherilele anti-apartheid, prin arestări și represiune violentă. Abia la începutul anilor ’90 s-au făcut pași importanți pentru eliminarea sistemului discriminatoriu, care a izolat țara în relațiile internaționale și i-a înfrânat dezvoltarea. S-au purtat negocieri între reprezentanții guvernului și grupările civile. Un rol major l-a jucat Nelson Mandela, deținut politic vreme de 27 de ani pentru „sabotaj” și eliberat în anul 1990. El a fost principala voce anti-apartheid pe plan național și internațional, reușind să elimine rasismul politic. Și ca totul să se termine frumos, în anii următori chiar a fost ales președinte al Africii de Sud (1994-1999).

Fig.7. Nelson Mandela

Au urmat anii 2000 în care țara s-a dezvoltat, a devenit membră G20 și BRICS, și-a format o importantă clasă mijlocie a negrilor. Totuși, disparitățile economice din vremea apartheidului nu au putut fi eliminate total, așa că anumite tensiuni încă mai există. Fermierii albi au moștenit multe terenuri agricole, însă populația neagră dorește retrocedarea acestora, ca reparații pentru discriminările suportate în ultimele secole. De aceea, în ultimii ani au avut loc mai multe atacuri și crime rasiale ale negrilor împotriva fermierilor albi. De asemenea, în zonele sărace au avut loc revolte îndreptate împotriva imigranților ilegali, veniți dinspre alte state africane.

Violența generată social (sărăcie, șomaj, trafic de droguri, răfuieli înre bandele de gangsteri), deci nu neapărat motivată rasial, este încă o mare problemă în multe cartiere, Africa de Sud având o rată a criminalității de 5 ori mai mare decât media mondială.

Fig.8. Panou de atenționare „zonă numai pentru albi” în timpul apartheidului (Sursa)

Fig.9. Atitudini sociale... (Sursa)

Fig.10. Bancă pentru negri (Sursa)

Fig.11. În 1976 elevii din bantustanul Soweto au organizat un protest de amploare împotriva obligativității, tocmai adoptate, de a studia în limba afrikaans, ei dorind să folosească engleza. Aproximativ 10 000 de persoane au participat la protestul reprimat violent de autorități în momentul în care protestatarii au început să cânte imnul interzis “Nkosi Sikelel’iAfrika” („Dumnezeu să binecuvânteze Africa”), care, peste ani, avea să devină imnul național. Băiatul de 13 ani a fost împușcat și ucis. Fotojurnalistul Sam Nzima, care a realizat și publicat fotografia, a fost obligat de autorități să aleagă viața sau cariera, renunțând la a doua, iar tânărul care ține în brațe victima a dispărut fără urmă, probabil ucis în ascuns de autorități. Atât fotograful, cât și tânărul au fost pedepsiți de autorități pentru „vina” de a fi arătat lumii întregi fața odioasă a represiunii. După acest moment, atitudinea lumii s-a schimbat radical vizavi de apartheid. (Sursa: Sam Nzima)

5. Africa de Sud are un relief predominant de podișuri și platouri înalte, alcătuite din roci dure și vechi (metamorfice, vulcanice), acoperite de sedimentar, cu o topografie netedă și deschisă. Peisajul acesta cu vegetație de ierburi scunde, arbuști și arbori izolați se numește veld (savană uscată și stepă tropicală). Spre NV platoul este acoperit de un mic sector al Deșertului Kalahari. Spre sud, podișul se termină cu Munții Scorpiei și Munții Capului, iar pe țărm apare fragmentat o îngustă fâșie de câmpie litorală.

Fig.12. Imagine tipică a veldului sud-african (Sursa)

În anumite regiuni (Karoo), agenții externi au erodat intens platoul, lăsând izolate în peisajul plat mai multe dealuri scunde (martori de eroziune), de obicei netede la partea superioară, numite koppies. Formarea lor este pusă pe seama sillurilor (plăci de roci vulcanice consolidate între straturile sedimentare orizontale). Fiind mai dure, sillurile nu au putut fi îndepărtate prin eroziune, protejând de asemenea și sedimentarul de sub ele.

Tot prin eroziune, în Valea Distrugerii pot fi admirate spectaculoase coloane vulcanice. Canionul râului Blyde este al treilea din lume ca mărime și în vegetația sa luxuriantă trăiește o faună foarte bogată.

Fig.13. Dealuri de tip karoo koppies (Sursa)

Fig.14. Coloane vulcanice în Valea Distrugerii (Sursa)

Fig.15. Canionul râului Blyde (Sursa)

6. Clima este tropical-semiaridă și semiumedă, iar pe țărmul sud-vestic subtropicală, foarte asemănătoare cu cea mediteraneană din sudul Europei. Aici există o asociație de vegetație foarte diversă, numită fynbos, cu numeroase flori, arbuști și plante ierboase. Pe capurile sudice există o colonie de pinguini. Fluviile principale sunt Orange, Vaal și Limpopo.

Fig.16. Fynbos (Sursa)

Fig.17. Pinguini sud-africani (Sursa)

7. Parcul Național Kruger este una dintre cele mai mari rezervații naturale de pe glob și adăpostește o varietate impresionantă de specii: rinoceri albi și negri, antilope gnu, zebre, bivoli africani, elefanți, girafe, antilope kudu, hipopotami, impala, câini sălbatici, crocodili, gheparzi, leoparzi, lei, hiene pătate. Se organizează safari pentru ca turiștii să le admire în mediul lor natural. Deosebite sunt și Parcul Natural Drakensberg, zona umedă Saint-Lucie, Richtersveld și multe altele.

Fig.18. Parcul Național Kruger (Sursa)

Fig.19. Parcul Natural Drakensberg. În dreapta picturi boșimane (Sursa)

Fig.20. Cascada Tugela, din Parcul Natural Drakensberg, este a doua din lume ca înălțime (Sursa)

Fig.21. Zona umedă Saint-Lucie (Sursa)

8. Economia este bazată pe servicii, cu sectorul financiar-bancar foarte bine reprezentat. Țara este cel mai mare producător mondial de aur, însă deține și importante resurse de diamante și platină. Exportă metale, produse chimice, fructe, lână. Porturile Cape Town, Durban, Port Elisabeth, East London așază Africa de Sud pe harta comerțului internațional. Deține majoritatea căilor ferate de pe continentul african și peste jumătate din producția continentală de energie electrică.

Fig.22. Cea mai adâncă mină de aur din lume se găsește lângă Johannesburg (Sursa)

9. Se fac investiții mari în domeniul științific și tehnologic. Primul transplant de inimă de la om la om a fost efectuat în Cape Town în anul 1967 de chirurgul cardiac Christian Barnard. Africa de Sud găzduiește cel mai mare telescop din emisfera sudică. Universitatea din Cape Town este cea mai bună de pe tot continentul, fiind în top 200 mondial. Prin comparație, România nu are nicio universitate în top 800. Totuși, în ciuda eforturilor din domeniul medical, Africa de Sud rămâne țara cu cei mai mulți bolnavi de HIV-SIDA, circa 7,7 milioane de oameni.

Fig.23. Universitatea Cape Town, cu fațada sa deosebită în stil neoclasic (Sursa)

10. Africa de Sud deține mai multe superlative interesante: cel mai mare hotel (Palatul Orașului Pierdut), cel mai înalt pod unde se practică bungee-jumping, cel mai luxos tren, cel mai vechi crater de origine meteoritică, cel mai lung drum al vinului din lume, cea mai spectaculoasă migrație a peștilor care poate fi surprinsă pe imagini satelitare, cel mai faimos diamant din lume (așezat pe coroana Reginei Elisabeta). Africa de Sud deține numeroase zone rurale cu arhitectură tradițională foarte frumoasă, inclusiv în sate turistice, care reflectă tradițiile triburilor bantu.