Aglomerații urbane, conurbații și megalopolisuri actuale

          Prin evoluția spațio-temporală din ultimul secol, dezvoltarea, concentrarea și diversificarea activităților economice, structurile urbane capătă în prezent configurații specifice. Iată mai jos principalele forme de concentrare urbană cu exemple contemporane.

1. Orașul propriu-zis. Criteriile de declarare a unui oraș diferă de la o țară la alta. Acestea sunt în general infrastructura specifică, rețeaua edilitară (alimentare cu apă, rețea de gaze, canalizare), ocuparea populației în activități neagricole, clădiri și instituții diversificate etc. Contrar așteptărilor, criteriul demografic nu este unul determinant. Hum din Croația este cel mai mic oraș din lume și are circa 20 de locuitori. Cel mai mare este Tokio și are 37 de milioane. Orașele cu peste 1 milion de locuitori, care polarizează activitățile economice într-o anumită regiune, sunt numite metropole. Metropolele care depășesc 10 milioane de locuitori mai sunt numite și megaorașe.

Fig.1. Hum, cel mai mic oraș din lume

2. Regiunea urbană reprezintă o grupare de mai multe orașe, de dimensiuni medii și mici, care au un specific socio-economic determinant. În cadrul structurii chiar și așezările rurale sunt puternic influențate de specificul respectiv. De exemplu Valea Prahovei este o regiune urbană turistică, Depresiunea Petroșani este o regiune urban-industrială etc.

Fig.2. Regiunea urban-turistică Valea Prahovei (Bușteni)

3. Interurbația apare ca un sistem urban interdependent, compus din două sau mai multe orașe foarte apropiate sau alipite, fiecare cu o anumită specializare funcțională, compensându-se prin schimburile foarte active (transport, navetism, activități comerciale etc.). În cadrul unei interurbații se pot identifica orașe-industriale, orașe-dormitor, orașe cu funcție comericală etc. Etimologic, ”interurbație” ar însemna ”între orașe”. Datorită asemănărilor se confundă cu o altă formă, conurbația (vezi mai jos).

4. Aglomerația urbană, după cum sugerează și denumirea, constă într-o grupare de mai multe orașe apropiate, cu densitate foarte mare a populației și infrastructură dezvoltată. Aglomerațiile urbane pot avea de la câteva sute de mii de locuitori până la câteva milioane. De asemenea și suprafețele lor pot varia foarte mult. În imaginile de mai jos pot fi observate principalele aglomerații urbane de pe Glob. Pentru fiecare sunt 3 imagini: o hartă cu extinderea intravilanului (violet), o imagine nocturnă cu gradul de luminozitate și o hartă cu principalele orașe.

Fig.3. Principalele aglomerații urbane

5. Conurbația. Spațiu urban continuu, rezultat în urma dezvoltării spațiale a fostelor nuclee și alipirea acestora. Termenul ”conurbație” înseamnă ”orașe împreună”. Prezintă rețele edilitare și de infrastructură comune, cu management supraurban. Poate atinge suprafețe de mii de kilometri pătrați și un număr total de locuitori de câteva milioane.

Fig.4. Principalele conurbații

6. Megalopolisul. Reprezintă forma superioară de hipertrofie urbană, cu suprafețe de zeci de mii de kilometri pătrați și zeci de milioane de locuitori. Poate îngloba mai multe conurbații și megaorașe.

Fig.5. Megalopolisurile

Tabelul 1. Megalopolisurile de pe Terra

Denumire	Stat	Orașe principale	Populație
Boswash	SUA	Boston, New York, Philadelphia, Baltimore, Washington	cca. 58 000 000
Chipits	SUA	Chicago, Detroit, Pitsburgh	cca. 50 000 000
Sansan	SUA	San Francisco, San Jose, Los Angeles, San Diego	cca. 30 000 000
Brazilian	Brazilia	Rio de Janeiro, Sao Paolo, Santos	cca. 45 000 000
Delta Xi Jiang	China	Guangzhou, Shenzen, Hong Kong	cca. 60 000 000
Delta Yang Tze	China	Shanghai, Nanjing, Hangzhou	cca. 75 000 000
Tokaido	Japonia	Tokio, Osaka, Kobe	cca. 80 000 000

Fig.6. Orașul Shenzen din Megalopolisul Delta Xi Jiang (China)

___

* Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose

30.12.2016