Drumeție în Munții Neamțului (1923 m) din Azuga

          Munții Baiului, numiți și Gârbova (după formele lor rotunjite, ca niște cocoașe), fac parte din Carpații de Curbură, fiind delimitați de râurile Prahova, Azuga, Doftana și Doftana Ardelenească. Prin pasuri sunt legați de Clăbucetele Predealului și Munții Grohotișului, iar la extremitatea nordică și sudică diferențele altitudinale îi separă de unitățile vecine mai joase. 
          Structural corespund unui larg anticlinoriu. Sunt alcătuiți din roci sedimentare (calco-gresii, gresii calcaroase, marne, argile) și cuprind trei subunități:
  • Munții Baiu Mare, foarte vizibili din Bucegi, alcătuind o culme pe direcție N-S, paralelă cu râul Prahova, între Posada și Azuga. Altitudinea maximă se atinge în vârful omonim (1895 m).
  • Munții Neamțului, reprezentând sectorul nord-estic, în care se atinge și altitudinea maximă a întregilor Munți Gârbova (1923 m în Vf. Neamțu).
  • Culmea Petru-Orjogoaia, dispusă est-vest, face legătura între cele două sectoare. Are altitudini mai joase (1400 – 1600 m).

          Urcăm și noi la cel mai înalt vârf, pe traseul Gara Azuga (cca 900 m) – Valea Azuga – Stația de Pompare – Vf. Șteviei – Vf. Neamțu (1923 m). Durata ascensiunii este de circa 5 ore, împărțite astfel:
  • 2 ore de mers aproape orizontal de la gară până la un izvor cu troiță, lângă Stația de captare și pompare a apei potabile, pe asfalt și drum forestier;
  • 1,5 ore de la izvor până la ieșirea în golul alpin la un adăpost/ stână (urcare prin pădure);
  • 1,5 ore de la adăpost până la vârf, prin etajul subalpin și alpin;

          Munții Neamțului par destul de sălbatici, fiind ceva mai izolați și cu poteci nemarcate. Din acest motiv, pentru a nu bâjbâi căutând potecile, la coborâre am optat pentru același traseu. În total se pot face vreo 9 ore. Eu am avut noroc la întoarcere de câțiva muncitori forestieri cu o mașină, scutind cel puțin o oră.
          Prin pădure se poate urmări poteca, dar de la stână până în șaua de sub Vf. Șteviei dispare. Însă se poate merge de-a dreptul, prin pajiște. Sus pe culme există iarăși potecă destul de bătătorită.

1. Coborâm în Gara Azuga la ora 8:00. În stânga este Clăbucetul Taurului, un muntișor care poate fi urcat foarte ușor, în vreo 2 ore (o excursie excelentă cu elevii sau familia). În dreapta Muntele Sorica, din Munții Baiului. Între ele se intră în oraș și se continuă apoi pe Valea Azuga. În depărtare vârfuri din Munții Neamțului, spre care ne îndreptăm și noi. Norii altocumulus stratiformis din imagine sunt inofensivi, nu dau precipitații. De altfel nu am avut parte de ploaie toată ziua. Pe prognoza meteo urmăriți trei parametri esențiali: precipitațiile (să știți dacă are rost să plecați), temperaturile (să știți ce haine luați) și intensitatea vântului (care poate spori senzația de frig cu peste 5 grade, mai ales pe creste). 

2. Trecem pe lângă biserică și ne îndreptăm spre munții din depărtare, cu cele două „vârfulețe” foarte apropiate unul de altul: în dreapta e Vârful Șteviei (1907 m), iar în stânga Vârful Neamțu (1923 m).

3. Privind în urmă, spre Munții Bucegi, le putem admira înălțimile impresionante.

4. Spre sud se înalță Muntele Sorica, capătul nordic al Munților Baiu Mare, cu cele două pârtii, Cazacu (stânga) și Sorica (dreapta). Printre ele se poate urca pe creastă cu ajutorul telegondolei.

5. La ieșirea din stațiune se termină asfaltul. Accesul automobilelor particulare este interzis pe drumul forestier.

6. Plimbarea este foarte plăcută și ușoară, fără efort. Pe lângă drum curge vijelios râul Azuga, afluent al Prahovei. Au trecut multe mașini cu muncitori, dar și bicicliști.

7. Spre oraș coboară o conductă de apă, captată undeva în amonte. Din loc în loc există astfel de găuri de evacuare, pentru a mai elimina presiunea.

8. Consolidări ale malului concav împotriva eroziunii.

9. După circa 2 ore de mers, întâlnim această stație de captare. Imediat după ea este izvorul pe lângă care se intră pe potecă.

10. Izvorul cu troiță și poteca.

11. După cum vă spuneam, poteca este nemarcată, dar poate fi urmărită cu ușurință. Totuși o hartă este absolut necesară.

12. Încep să se deschidă peisajele. Din această poiană cu brusturi am auzit primele mugete de cerbi. Este sezonul lor de împerechere, iar sunetele sinistre pe care le scot i-ar putea speria pe necunoscători. Perioada de rut se mai numește și boncănit. Chiar îmi doream să asist la acest spectacol audio. Până sus în creastă s-au auzit continuu...

13. Obsedantele flori care nu vor să moară.

14. Aș zice că ne aflăm în „Pădurea Curbată”. Copacii de la marginea pădurii au crescuit arcuiți din cauza presiunii exercitate de zăpezile alunecate de pe versanții dezgoliți. După câțiva pași ieșim în golul alpin...

15. ... la acest adăpost.

16. După o pauză de masă, urcăm spre Vf. Șteviei direct prin plaiul fără potecă. Vedem Valea Azugii. În stânga Piciorul Unghea Mică (Munții Neamțului). În dreapta văii sunt cele două vârfuri mai joase, ca niște căciuli, Clăbucetul Azugii (în plan mai apropiat) și Clăbucetul Taurului (în dreptul orașului Azuga, văzut ca o mică pată albă în vale). În ultimul plan se ridică abruptul Bucegilor, vizibil mai greu din cauza norilor.

17. Înainte de a ajunge pe creastă vedem mai bine Piciorul Unghea Mică și Vârfurile din Baiul Mare.

18. Ajungem în creastă și ne îndreptăm spre Vf. Șteviei (1907 m). În spatele lui, destul de ascuțit, se zărește Vf. Neamțu (1923 m), iar și mai departe stă ascuns în nori Vf. Paltinu (1900).

19. De pe Vf. Șteviei vedem și mai bine orașul Azuga în vale.

20. De pe același vârf privim spre Vf. Rusu (tot din Munții Neamțului), Culmea Petru-Orjogoaia și Baiu Mare.

21. Încă 10-15 minute până pe Vf. Neamțu.

22. Ajungem în cel mai înalt punct și observăm împrejurimile: Culmea dintre Pâraie (evident de ce se cheamă așa), pâraiele și alte culmi care coboară în Valea Doftanei, Munții Grohotișului în depărtare.

23. Vedere panoramică. În stânga vedere spre est (Valea Mușiței, afluent al Doftanei). În centru vedere spre sud (Vf. Rusu). În dreapta vedere spre vest (Clăbucetele Predealului).

24. La coborâre mă întâlnesc cu acești doi drumeți care urcaseră cu telegondola pe Sorica și luaseră toate vârfurile la rând.

25. Din nou flori...

26. De toate culorile, pentru toată lumea.

27. Revenim în șaua de sub Vf. Șteviei și coborâm spre stână.

28. Aici trecem pe lângă o sperietoare de ciori... sau mai degrabă de urși.

29. Coborâm prin pădure și poieni cu brusturi, ieșind în drumul forestier. Am revenit la gară cu ajutorul unor lucrători forestieri, terminându-se astfel o nouă zi pe munte, o nouă zi a bucuriei. Dacă v-a plăcut scurta drumeție, vă invit să urmăriți și altele din această categorie.
___
Dacă ți-a plăcut acest articol, mă poți susține pentru munca depusă printr-o donație.

de Ionuț Tudose
30.09.2018

4 comentarii:

GABY spunea...

Bună!
O rugăminte :Pana la Stația de captare se poate ajunge cu mașina, adică permite starea drumului și este loc unde se poate parca mașina?

AdminGeografilia spunea...

Drumul este bun, doar că era interzis accesul automobilelor (foto 5). Nu era barieră, doar panoul informativ.

GABY spunea...

Mulțumesc!

Unknown spunea...

Ați ajuns sa faceți traseul? Cum este drumul de mașină, vrem sa mergem acum.
Mulțumesc.

Trimiteți un comentariu