10 curiozități despre fusurile orare

          Datorită formei și rotației planetei, aceasta nu este luminată omogen, zilele și nopțile alternând. De-a lungul oricărei paralele sunt momente diferite ale zilei: într-o parte răsăritul, în alta amiaza, în alta miezul nopții etc. Prin urmare nu poate fi aceeași oră peste tot. S-a impus astfel convenția împărțirii suprafeței terestre în 24 de fusuri, corespunzându-i fiecăruia câte o oră din zi.



          Termenul fus este preluat din geometrie și înseamnă regiunea de pe sferă delimitată de două semicercuri mari, ale căror diametre coincid (fig.1). Dacă lungimea unei paralele (cerc) este de 360⁰ de longitudine, iar aceasta este divizată în 24, rezultă că fiecare fus orar va avea 15⁰ longitudine (360/24).

Fig.1. Un fus sferic

          Primul fus orar este cel în mijlocul căruia se află primul meridian sau meridianul de 0⁰, numit și meridianul origine sau meridianul Greenwitch, după numele cartierului londonez și al observatorului astronomic traversate de el. Acest fus are ora GMT (Greenwich Mean Time) sau UTC (Coordinated Universal Time). De la el se adaugă câte o oră spre est și se scade câte una spre vest la fiecare fus orar (fig.2). Dacă zburăm cu avionul spre Rusia și Japonia, ne vom potrivi ceasurile cu o oră înainte la fiecare fus traversat, iar dacă zburăm spre Europa de Vest și America le vom da înapoi cu câte o oră.

Fig.2. Harta fusurilor orare (sursa: wikipedia)

1. Fusurile orare au limite foarte articulate, neregulate. În oceane apar mult mai drepte, adică în lungul meridianelor, decât pe continente, unde intervin diverși factori, precum:

  • ocolirea granițelor statelor și provinciilor traversate (România, Ucraina, interiorul Australiei, statele din Africa).
  • alternanța apei și a uscatului, limita fusurilor suprapunându-se țărmului (Irlanda, statele din vestul Africii).
  • dispunerea unităților de relief (în Siberia).
  • interesele economice locale (Spania, Franța și Belgia, situate în fusul 0, sunt aliniate de fapt la ora fusului 1, a Europei Centrale).
  • interese geopolitice (Belarusul, situat în fusul 2, preia ora Moscovei, situată în fusul 3) etc.

2. Pronunția corectă a meridianului Greenwich nu este [grinwič], rostit greșit de foarte mulți oameni, ci [greneč], cu [r] slab sesizabil și accent pe prima silabă.

3. Cel mai ciudat este fusul 12, diametral opus fusului 0, deoarece este străbătut de Linia internațională de schimbare a datei. Aceasta corespunde parțial cu meridianul de 180⁰ (fig.2). De la Greenvich spre est, până la Linia internațională de schimbare a datei, se vor adăuga 12 ore. Tot de la Greenwich până la linia respectivă, dar spre vest, se vor scădea 12 ore. Așadar, fusul cu pricina va avea două jumătăți, cea din stânga va fi GMT+12h, iar cea din dreapta GMT-12h, adică o diferență de o zi între cele două jumătăți.
          Dacă în fus este ora 16.00, în insulele de la vest (Noua Zeelandă, Tuvalu, Fiji, Marshall) va fi ora 16.00 în ziua de miercuri, iar în insulele de la vest (Howland, Baker) va fi aceeași oră dar marți (24 ore întârziere). Dacă traversăm Linia de schimbare a datei de la vest spre est (dinspre Noua Zeelandă spre Hawaii), ne dăm ceasul înapoi cu 24h, „ne întoarcem în timp” o zi. Dacă o traversăm în sens contrar, adăugăm 24h...

4. Totuși, prima regiune care intră în noua zi sau în noul an nu este nici Noua Zeelandă, nici Fiji, Tuvalu, ori extremul orient siberian, ci insulele Kiribati, care au ora oficială GMT+14h. După aceea intră în noua zi Samoa de Vest și Tonga, care au timpul oficial GMT+13h și abia apoi regiunile cu GMT+12h.

5. Primul meridian are o întreagă istorie. De-a lungul timpului au fost stabilite o mulțime de meridiane origine, în funcție de autorul lucrărilor cartografice, de hegemonia politică și economică de la momentul respectiv.

  • Ptolemeu, pe vremea când nu exista „UTC”, a fixat pe hărțile sale primul meridian în insulele Canare.
  • În timpul marilor descoperiri geografice, meridianul origine era disputat de portughezi și spanioli pentru că acesta juca rol esențial în distribuirea coloniilor, a sferelor de acțiune. Era un fel de linie de demarcație ca cea din pactul de neagresiune Ribentropp-Molotov, prin care naziștii și bolșevicii și-au împărțit Europa.
  • Pe hărțile celebrului cartograf Mercator (1541), meridianul de 0⁰ trece prin Canare, iar pe alte hărți prin Azore.
  • La Ortelius trece prin Capul Verde.
  • Meridianul Greenwich este adoptat în anul 1884. S-au folosit o mulțime de alte meridiane înainte și după conferința internațională din anul menționat: Washington DC, Philadelphia, Cadiz, Lisabona, Madrid, Paris, Bruxelles, Anver, Amsterdam, Berna, Pisa, Oslo, Florența, Roma, Napoli, Copenhaga, Stockholm, Krakovia, Varșovia, Oradea, Alexandria, Sankt Petersburg, Marea Piramidă de la Giza, Ierusalim, Mecca, Ujjain, Kioto (wikipedia).

6. Țara desfășurată pe cele mai multe fusuri orare este Federația Rusă. Aceasta acoperă, cel puțin teoretic, 12 fusuri, însă diferența dintre extremități este de 10 ore (GMT+2h la Kaliningrad și GMT+12h în Kamceatka și str. Bering).

7. Țara care nu ține cont de desfășurarea sa longitudinală este China. Aceasta acoperă 5 fusuri orare, însă are aceeași oră, a Beijingului (GMT+8h), pe întreaga suprafață. Apar astfel niște nepotriviri spectaculoase. De pildă, în extremul occidental al Chinei (provincia Turkestanul de Est), amiaza se produce abia la ora 15.00. De asemenea, în preajma solstițiului de iarnă răsăritul se produce abia la ora 10.00-10.30. Vara soarele apune în preajma orei 24.00. Într-un alt articol vă prezentam aceste inadvertențe, adică diferențele dintre ora solară și ora oficială.
          Omogenitatea orei oficiale în China are mai multe explicații. În primul rând, majoritatea populației este concentrată în jumătatea estică a țării, neresimțind inadvertențele respective. În al doilea rând, alinierea provinciilor vestice (Turkestanul de Est și Tibet) la ora Beijingului poate fi interpretată ca o manifestare a dominației politice chineze asupra unor regiuni care își revendică independența de zeci de ani. Partidul comunist, care a implementat ora unică, a invocat necesitatea „afirmării unității națiunii”. Totuși, astăzi mulți locuitori ai Turkestanului de Est folosesc în paralel cu ora oficială și ora locală (-2h față de Beijing), ceea ce generează probleme suplimentare.

8. Orele fracționare. Există în lume câteva state și teritorii care au adoptat ore oficiale atipice, intermediare, cu fracțiuni. De exemplu India folosește GMT+5 h 30 min, Nepal GMT+5 h 45 min, Iran GMT+3 h 30 min etc. Motivul îl reprezintă așezarea geografică a teritoriului de stat, a capitalei sau a celei mai populate regiuni, pe granița dintre fusuri, ci nu în centrul unuia anume. De exemplu, centrul Iranului, inclusiv capitala Teheran, se suprapun limitei dintre fusul 3 și 4, adoptând astfel ora oficială GMT+3h 30 min.

9. Ora oficială în Antarctica. Continentul circumpolar reprezintă un caz aparte, timpul oficial fiind împărțit în funcție de zonele revendicate, de Noua Zeelandă, Australia, Norvegia etc. (fig.3). La Polul Sud, la stația științifică Amundsen-Scott, se folosește ora Noii Zeelande, acesta fiind principalul stat cu care comunică stația respectivă. În mai multe sectoare din jurul polului se folosește timpul universal (GMT sau UTC), deoarece luminozitatea specifică (zile și nopți polare care durează câteva săptămâni sau chiar luni) determină uniformizarea percepției zilelor și nopților, într-un mod total diferit de latitudinile mici și mijlocii.

Fig.3. Ora oficială în Antarctica (după wikipedia)

10. Soarele de la miezul nopții. Este numele dat fenomenului spectaculos de la cercul polar de nord și dincolo de acesta, în orașe precum Narvik, Kiruna, Inari, Murmansk etc. Datorită înclinării axei și mișcării de revoluție, Terra își orientează spre Soare de-a lungul anului mai mult fie emisfera nordică, fie pe cea sudică. Astfel, la solstițiul de vară, ziua-lumină durează 24h pe cercul polar, Soarele menținându-se deasupra orizontului inclusiv la ora 12.00 noaptea. Cu cât avansăm spre nord, fenomenul se observă într-un număr din ce în ce mai mare de zile.

Fig.4. Soarele de la miezul nopții la Capul Nord, Norvegia (sursa: wikipedia)

          Fenomenul apare și la sud de cercul polar, în orașe precum Reykjavik, Sankt Petersburg sau Bergen. Aici, chiar dacă Soarele apune timp de una-două ore (fără a se înnopta însă total), totuși apune după ora 0.00, deoarece orașele respective au avans de o oră. Sankt Petersburg se află în fusul GMT+2h, dar are ora Moscovei (GMT+3h), Reykjavik se află în fusul GMT-1h, dar are ora GMT etc. Așa că miezul nopții la ei se produce la ora 1 noaptea, nu la ora 0.00, prin urmare cele două ore de noapte se produc între 0.00-2.00, ci nu între 23.00 și 1.00.
          La solstițiul de iarnă se produce fenomenul invers, pe care l-am putea boteza „noaptea din miezul zilei”, când sunt doar 2-3 ore de lumină...

Fig.5. Soarele de la miezul nopții în Sankt Petersburg, Rusia (sursa: Pinterest)

de Ionuț Tudose
4.07.2017

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...