10 lucruri interesante despre Triunghiul Bermudelor (fenomene și dispariții inexplicabile sau doar mituri inventate?)

          ”Triunghiul Bermudelor” este un hidronim din vestul Oceanului Atlantic și desemnează o regiune marină în forma unui triunghi, ale cărui vârfuri sunt mai des fixate în Pen. Florida, Puerto Rico și Insula Bermuda (fig.1).



          Spațiul acesta de 1,2 mil. kmp este perceput în mentalul colectiv ca fiind o zonă misterioasă, în care au loc numeroase dispariții neelucidate ale unor vase și avioane, unde se iscă furtuni din senin sau se produc diverse fenomene luminoase.

Fig.1.Triunghiul Bermudelor, așezare geografică

          Alte voci mai îndrăznețe afirmă că apele sunt populate de creaturi zoomorfe și antropomorfe hidoase și malefice, au loc apariții de OZN-uri și extratereștri și se deschid portaluri spre alte dimensiuni, care ar explica disparițiile misterioase... Dar cum cercul ”explicațiilor logice” se poate roti la infinit, un mister fiind cauză pentru alt mister, există chiar și opinii ce susțin că în Triunghiul Bermudelor ar fi fost localizat vestitul continent scufundat, Atlantida (fig.2), sau surata sa, Antillia (K.E. Roberts). Ruinele acelor civilizații ultra-avansate (cristale uriașe, motoare energetice etc.), ajunse pe fundul oceanului, ar genera scufundarea navelor din senin... 

Fig.2. Cele două continente legendare, Atlantida și Antillia

          Mințile mai sceptice asociază incidentele cu emanații masive de gaz metan de pe fundul oceanului, sub forma unor perne de aer, care răstoarnă vasele sau dereglează sistemele de zbor. Alții presupun existența unor anomalii magnetice asemănătoare celor din zona zăcămintelor de minereu de fier (Kursk, Magnitogorsk). Sau poate că vremea instabilă este principala răspunzătoare pentru incidente. Cât adevăr este în spatele misteriosului Triunghi al Bermudelor se poate deduce din următoarele 10 aspecte interesante ale acestei regiuni.


1. Primele semnalări ale unor fenomene stranii ar data de pe vremea lui Columb. În jurnalul său au rămas menționate dereglări ciudate ale acului busolei în Marea Sargaselor. De asemenea se spune că ar fi văzut aici numeroase creaturi stranii. Totuși, trebuie precizat faptul că în perioada Evului Mediu și a Renașterii, era foarte populară credința în monștri și forțe malefice populând teritoriile sau mările necunoscute. De aceea hărțile de atunci abundă în desene cu animale hidoase (fig.3) sau creaturi antropomorfe, localizate în regiunile puțin sau deloc cercetate. În acest context, navigatorii ajunși ”la marginea hărții” ar fi putut vedea absolut orice... Mai multe despre monștrii mitologici puteți citi în prezentarea lui Șt. Constantinescu (2012).

Fig.3. Monștrii marini apar pretutindeni pe hărțile medievale și renascentiste

2. Popularizarea titulaturii de ”Triunghiul Bermudelor” precum și conturarea unei aure misterioase în jurul său s-au realizat la începutul anilor '50 ai secolului trecut, prin publicarea a numeroase articole de senzație (fig.4), în presă și în reviste cu subiect fantastic. Ulterior cinematografia (fig.5) a jucat un rol la fel de important. Popularizarea nu s-a făcut nicidecum prin lucrări științifice, tehnice și articole de specialitate!

https://lh3.googleusercontent.com/-Pd9G36Vo_PQ/V5yvbTlRLuI/AAAAAAAAH0Y/b6LhrECqy1AVionlvRDffIeOH6gwTohCQCCo/s912/1_.png
Fig.4. Articol de presă publicat pe 17.09.1950 în Miami News. Se poate observa stilul senzațional de redare, cu învăluirea întâmplărilor într-un colb misterios... (Sursa: K.E. Roberts)

Fig.5. O parte din producțiile cinematografice care abordează acest subiect. Filmele sunt mult mai numeroase decât disparițiile însele...

3. Disparițiile și incidentele produse aici au aceeași frecvență ca în oricare altă regiune oceanică de pe Glob, conform statisticilor oficiale recente ale Pazei de Coastă Americane, ale altor instituții abilitate sau ale cercetării lui L.D. Kusche (1975), ”The Bermuda Triangle Mystery: Solved”. Conform aceluiași raport, majoritatea așa-ziselor dispariții misterioase, relatate în mass-media anilor '50 și '60, nu s-au produs deloc sau nu au fost misterioase. De exemplu articolele de presă aminteau de o vreme frumoasă perturbată deodată de furtuni. Însă condițiile meteo din zilele respective contrazic aceste legende.

4. Mai mult de atât, raportată la suprafața uriașă a Triunghiului și la traficul maritim și aerian extrem de intens (fig.6), frecvența accidentelor și a disparițiilor este chiar mai redusă decât în alte regiuni oceanice ale Globului.

Fig.6. Traficul aerian (linii albe) și maritim (linii albastre) fac din Triunghiul Bermudelor una din cele mai tranzitate zone de apă de pe Glob. În ultimul secol regiunea a fost trraversată de sute de mii sau chiar milioane de ori. Dintre toate acestea, câteva cazuri de accidente ”misterioase” au dat naștere unei adevărate manii față de Triunghiul Bermudelor (sursa hărții: Globaia)

5. Triunghiul Bermudelor este foarte puțin studiat de cercetători, lucrările de specialitate fiind foarte rare, deoarece... nu au ce studia. În Triunghi nu se petrece nimic spectaculos (dispariții, fenomene stranii etc.), care să suscite interesul oamenilor de știință în acest sens.

6. Instituțiile americane nici măcar nu recunosc în mod oficial toponimul ”Triunghiul Bermudelor”, deoarece este artificial și nu desemnează nimic concret. De asemenea, în lucrările de geografie Triunghiul Bermudelor este foarte puțin amintit.

7. Faima Triunghiului a pornit de la câteva cazuri reale de dispariții ale unor nave și avioane, din prima jumătate a secolului trecut, când aparatura nu era atât de performantă. Din cauza vremii nefavorabile, a erorilor umane și a defecțiunilor tehnice, avioanele și navele respective au fost avariate și s-au scufundat pe fundul oceanului. De aici până la înfloriri și exagerări nu a mai fost decât un pas. Iată mai departe lista completă a incidentelor din Triunghi (Wikipedia):

Incidente aeriene:

1945, 5 decembrie: ”Zborul 19” a constituit principala sursă de alimentare a literaturii SF. 5 bombardiere efectuau exerciții militare cu piloți experimentați. La un moment dat comandantul misiunii pare total dezorientat și semnalează prin radio funcționarea incorectă a aparaturii de zbor. După puțin timp legătura se pierde, iar avioanele dispar fără urmă. Imediat este trimis un avion în recunoaștere, dar dispare și el. În zilele următoare, 300 de nave și avioane care aveau misiunea de recuperare, nu reușesc să dea de urma Zborului 19.

Fig.7. Întregul echipaj al Zborului 19

1947, 3 iulie: Boeing B-29 Superfortress.

1948, 30 ianuarie: Avro Tudor G-AHNP Star Tiger se pierde cu cei 6 membri ai echipajului și 25 de pasageri pe ruta Azore (aeroportul Santa Maria) - Kindley Field, Bermuda.

1948, 28 decembrie: Avionul Douglas DC-3 dispare în urma unui accident petrecut pe ruta San Juan, Puerto Rico – Miami, Florida. Nicio rămășiță și niciunul din cei 39 de oameni de la bord nu au fost găsiți.

1949, 17 ianuarie: Avro Tudor G-AGRE Star Ariel dispare cu cei 6 membri ai echipajului și cei 13 pasageri, pe ruta Kindley Field, Bermuda – aeroportul Kingston, Jamaica.

1962, 8 ianuarie: Un USAF KB-50 51-0465 se pierde în oceanul Atlantic, între coasta de Est a SUA și ins. Azore.

1965, 9 iunie: USAF C-119 Flying Boxcar.

1965, 6 decembrie: Un ERCoupe F01 privat se pierde pe ruta St. Lauderdale (Florida) – Grand Bahamas, având la bord un pilot și doi pasageri.

Incidente pe mare:

1800: O corabie cu 90 de oameni la bord dispare pe ruta Guadelupa – Delaware, probabil scufundată din cauza unei furtuni.

1814: Un vas cu 140 de oameni se pierde într-o furtună.

1824: Între Cuba și ins. Tompkins, USS Wild Cat se pierde într-o furtună cu 31 de oameni la bord.

1840: Rosalie a fost găsită abandonată.

1918, 4 martie: Uriașul ”Ciclop” cu 306 oameni la bord (echipaj + pasageri) dispare pe ruta Barbados – Baltimore.

Fig.8. Ciclopul

1921, 31 ianuarie: O navă cu catarge este găsită acostată și abandonată pe țărmul Carolinei de Nord.

1925, 1 decembrie: SS Cotopaxi se scufundă după plecarea din Havana, Cuba.

1941: USS Proteus (AC-9) se pierde cu 58 de persoane la bord.

1963: Vasul comercial T2 dispare în apropierea coastelor sud-estice ale Floridei, curmând viețile a 39 de membri ai echipajului.

2015, 20 septembrie: SS El Faro se scufundă în apropierea insulelor Bahamas. Echipajul a fost găsit la 4500 m adâncime.

Incidente terestre:

1969: Doi paznici de la marele far Isaac (Bimini, Bahamas) au dispărut și nu au mai fost găsiți niciodată (un uragan a traversat zona chiar în acea zi).


8. O sumedenie de alți factori au contribuit la clădirea mitului Triunghiului Bermudelor. Iată doar câțiva:
  • vecinătatea cu Statele Unite, principala putere economică, inclusiv pe plan mediatic și cinematografic. Inventarea unui triunghi misterios lângă Madagascar, de pildă, nu ar fi avut același impact social;
  • întinderea mare de apă, fără nicio insulă, conferă omogenitate și monotonie acestui spațiu;
  • adâncimea oceanului face imposibilă găsirea epavelor fără cunoașterea locației scufundării, generându-se astfel adevărate ”dispariții misterioase”;
  • regiunea se învecinează cu cel mai puternic curent oceanic de pe Glob, Curentul Golfului (fig.9), care poate contribui la plutirea în derivă pe sute de kilometri;

Fig.9. Curenții oceanici din zona Triunghiului Bermudelor. Curenții calzi sunt în nuanțe vii, iar curenții reci în nuanțe reci (Sursa: Animated Earth)

  • din punct de vedere climatic, regiunea capătă aspect instabil, specific apelor tropicale și subtropicale bine încălzite, favorabile convecției termice și producerii furtunilor tropicale. De altfel, așa-zisul Triunghi al Bermudelor este traversat de majoritatea uraganelor din zonă (fig.10). Caracterul hidro-climatic foarte dinamic alimentează de asemenea teoriile senzaționale.

Fig.10. Intensitatea ciclonilor tropicali (linii albicioase) din ultimii 170 de ani. Se observă vulnerabilitatea ridicată în Triunghiul Bermudelor (Sursa: NOAA)

9. În lume s-au mai dezvoltat manii asemănătoare, fiind semnalate o mulțime de alte triunghiuri:
  • Triunghiul Dragonului sau al Diavolului (M. Filipinelor, în sudul Japoniei);
  • Triunghiul Marrysburgh din lacul Ontario;
  • Triunghiul lacului Michigan;
  • Triunghiul Bennington (Vermont, SUA);
  • Triunghiul Bridgewater (la S de Boston, Massachusettes, SUA);
  • Triunghiul Morții din Marea Neagră (între peninsula Crimeea și litoralul românesc);
  • Triunghiul Nevadei (SUA);
  • Triunghiul Insulei Paștelui (Oc. Pacific);
  • Triunghiul Algeriei;
  • Triunghiul Hawaii;

Fig.11. Triunghiul Dragonului (Diavolului) din Marea Filipinelor

10. Triunghiul Bermudelor nu apare în topul celor mai periculoase ape de pe Pământ. Într-un studiu World Widelife Fund for Nature din 2013, cele mai periculoase ape pentru traficul naval sunt în Asia de Est, Asia de SE, Marea Nordului și apele britanice, Estul Mării Mediterane și Marea Neagră.

Fig.12. Mările în care se produc frecvent accidente (Sursa: WWF)

          Alte zone de mii de ori mai periculoase decât Triunghiul Bermudelor sunt: Oceanul de Sud (apele circumantarctice), Marea Roșie - Golful Aden - Vestul Oc. Indian, Oceanul Arctic etc.

Fig.13. Imagine din Oceanul de Sud, frecvent încercat de furtuni, vânturi puternice și aisberguri în derivă

Iată în final două filme documentare interesante, dar prezentate în obișnuita manieră senzaționalistă:





          În concluzie, Triunghiul Bermudelor reprezintă doar o legendă îmbrăcată în mult ezoterism, paranormal și teorii conspiraționiste, când de fapt este o banală regiune oceanică, la fel ca oricare alta de pe Pământ. Fascinația omului pentru supranatural a fost intens exploatată de scriitori în goana după publicitate. Senzaționalul întotdeauna va genera reacții în masă, pe când adevărul va trece neobservat. Primul captivează și produce adrenalină, al doilea se scaldă adeseori în simplitate.


Bibliografie


de Ionuț Tudose
30.07.2016

Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...