Nici 1 Decembrie nu mai e ce-a fost...

          Cu ocazia marii noastre sărbători de azi, vă urez să simțiți românește în fiecare zi, să ne cinstim eroii și martirii în fiecare zi, să ne cultivăm zilnic valorile naționale și morale, iar nu doar o dată pe an, când festivismul se împopoțonează cu discursul politicianist sau cu tumbe aeronautice și parade ale unei armate... inexistente.




          Dar parcă nici 1 Decembrie nu mai e ce a fost... Discursul politic patriotard de altădată s-a transformat astăzi în mod clar într-o alocuțiune libidinoasă, de mângâiere și pieptănare a ”alianțelor geostrategice”, a ”Uniunii Europene” și a altor soiuri de ”frați”. Căci România nu mai este o ȚARĂ, ci o REGIUNE. O biată colonie. Uităm ce a zis marele Gheorghe Brătianu, martirizat în temnițele comuniste pentru că a refuzat, sub tortura anchetatorilor, să afirme că România nu are niciun drept asupra Basarabiei. El a spus ”Singurul prieten al României este Marea Neagră!”. 

          Constatăm astăzi pe propria piele că a avut dreptate. Sârbii desnaționalizează românii din Timoc. Ungurii sprijină autonomia și independența județelor din centrul țării. Ucrainenii distrug identitatea românească în Nordul Moldovei și în Basarabia de Sud. Rușii stau cu bocancul peste Basarabia. Românii de la Sud de Dunăre nu au niciun drept în Bulgaria cea europeană. Aromânii din Balcani sunt asimilați forțat. Românii ce-și rup coloana prin Occident sunt tratați ca sclavii și jigniți de ”prietenii noștri”, europenii. NATO ne-a făcut avanpost și zonă-tampon în fața Estului, un fel de ”regiune de sacrificiu”. Investitorii și corporațiile occidentale vin să ne cumpere sufletele, să ne taie pădurile păstrându-le intacte pe ale lor, să ne ia aurul și gazele, să ne muncească pe nimic ca pe hoții de cai în fabrici dubioase și apoi să plece și să ne lase poluați, fără resurse, cu sănătatea șubredă și cu sufletele îndoctrinate de teoriile și filozofiile lor de viață mizere. Toată această suferință a poporului român nu trebuie amintită de 1 decembrie? 

          Singurul segment din festivitate care pomenește tare și răspicat de Unire, de români, de martiri și de eroi a rămas slujba religioasă. Restul e o debandadă care îți dă impresia că 1 Decembrie este o amărâtă de sărbătoare a unei regiuni de undeva... din UE.

         Nici discursul nu mai e național, nici armata nu mai e națională (de fapt nu mai e deloc), nici muzica nu mai e națională. Singura națională a rămas suferința. 1 Decembrie este o sărbătoare a suferinței, deoarece între poporul român și suferință punem semnul egal.  Dar nu o suferință agonică ori fatalistă, ci una încărcată de nădejde creștină și de optimism, adică suferință mântuitoare. Poporul român și când se bucură suferă. De aceea sperăm că tot greul din toate zilele va desăvârși de fapt un mare bine pentru neam. 

La mulți ani!

de Ionuț Tudose
1 decembrie 2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...