Polderele. Terenurile castigate de olandezi de sub nivelul Mării Nordului

          Polderele reprezintă porțiuni joase de uscat, adesea sub nivelul 0, câștigate de sub apele mării, prin lucrări complexe de îndiguire, desecare, nivelare, desalinizarea solului și drenare continuă. Cele mai cunoscute sunt în Olanda, țară al cărei teritoriu se află în proporție de cca 30% sub nivelul mării [5], pericolul inundațiilor catastrofale fiind cel mai mare risc. 



 
Fig.1. Olanda. Zonele închise la culoare sunt situate sub nivelul mării

          De altfel, Olanda, denumită și Țările de Jos, a cunoscut de-a lungul secolelor astfel de dezastre. Din acest motiv, chiar după o inundație care a ucis peste 1800 de locuitori [2], în anul 1953 a fost elaborat și aplicat cel mai mare proiect de reamenajare și modernizare a infrastructurii digurilor și canalelor din SV țării, Proiectul Delta.


Inundațiile din 1953

Fig.2. Harta Deltei Rinului. Cu tonuri închise sunt reprezentate zonele inundate
în timpul dezastrului din 1953 (sursa: expeditieaarde)

          Cel mai lung dig are 32 km, a fost finalizat în anul 1932 și separă mare parte din zona umedă interioară centrală și central-nordică de Marea Nordului. Cca jumătate din cei 17 milioane de olandezi locuiesc și muncesc sub nivelul mării.
        Întreținerea digurilor, a plajelor, a dunelor, verificarea pompelor de evacuare a apei, decolmatarea canalelor, dragarea litoralului și repararea ecluzelor sunt activități curente, care nu necesită nicio amânare. ”Dacă întreaga populaţie a Elveţiei ar merge în vacanţă în străinătate un an de zile, la întoarcere toate ar fi la locul lor. Dacă însă olandezii ar face acest lucru, la întoarcere, pământul lor şi 75% dintre case ar fi acoperite de ape“ [Koos Groen, coautor al cărţii Dijken (Diguri) cf 2].

 
Fig.3. Marea poartă rabatabilă din apropierea Rotterdamului 
are rolul de proteja polderele în timpul furtunilor (sursa: expeditieaarde)


          Cum s-au construit polderele. Fiecare din etapele de realizare durează câțiva ani.
1. Etapa construirii digurilor. Se împrejmuiesc terenurile joase și chiar unele sectoare de mare.
2. Etapa desecării. Morile de vânt acționează pompele mecanice de evacuare a apei. În prezent se folosesc pompe electrice computerizate.
3. Etapa mlaștinilor sărate. În urma desecării se obțin terenuri impracticabile, nisipoase și cu o cantitate ridicată de săruri marine.
4. Etapa operațiunilor complexe de preschimbare a mlaștinii în teren stabil. Se construiește rețeaua de canale de drenaj conectate la pompele de evacuare, se amenajează lacuri și bazine deversoare sau de retenție, se nivelează fostele grinduri și insule, se sedimentează artificial ariile depresionare. În tot acest timp, sarea din sol este spălată în mod natural de precipitații. Datorită canalelor, fosta mlaștină, cu nivelul freatic la suprafață, se transformă în teren uscat, cu nivelul freatic la 1-2 m adâncime.
5. Etapa preagricolă. Spălarea sărurilor din sol continuă, se aduce sol de pe continent și se cultivă prin rotație diverse plante primare, fixatoare de sol. Terenul devine practicabil.
6. Etapa agricolă și urbană. Se practică agricultura pe parcele extinse, cu producții însemnate de flori, legume, leguminoase, cereale. Așezările omenești, inclusiv marile orașe (Amsterdam, Rotterdam) se extind pe locul fostelor mlaștini. Polderele sunt întreținute și monitorizate continuu, 24/ 24 h.

 
Fig.4. Etapele de amenajare a unui polder în Olanda



Fig.5. Barajul Oosterschelde. Apele se scurg înapoi în Marea Nordului 
(sursa: delta werken)


Fig.6. Lucrările din cadrul Proiectului Delta (sursa: expeditieaarde)


          Factorii favorizanți pentru amenajarea polderelor în Olanda
          Prea mândri de realizări, olandezilor le place să spună: “Lumea este opera lui Dumnezeu, dar Olanda a fost creată de olandezi” [1]. Însă aroganța lor nu este prea susținută de realitate. Vom vedea în cele ce urmează de ce teritoriul respectiv este binecuvântat pentru a favoriza amenajarea polderelor. Veți înțelege că acest lucru ar fi imposibil în oricare altă țară de pe Glob. Olandezii s-au folosit practic de ceea ce le-a fost pus la dispoziție. Meritul lor este, fără discuție, foarte mare, dar nu primordial. Iată principalii factori favorizanți:

1. Panta foarte redusă, atât în fosta zonă submersă cât și pe uscat, reduce acțiunea erozivă a apelor și favorizează ridicarea digurilor în largul mării.
2. Extinderea mare a șelfului. Importanță asemănătoare cu factorul 1.
3. Configurația țărmului: cordoane de nisip, dune, insule, arc de insule (Frisice de Vest), golfuri (IJssel) etc. Toate constituie baraj natural în calea furtunilor marine, întreținute și prin dragarea artificială a nisipului din larg spre litoral. Unele constituie de asemenea suport pentru digurile exterioare.
4. Așezarea geografică a teritoriilor joase (a polderelor) în interiorul Olandei, ci nu pe țărmul direct al Mării Nordului.
5. Vânturile de Vest. Așezarea în Europa Occidentală, cu o frecvență covârșitoare a vântului doar pe o anumită direcție, V-E, constituie marele avantaj de a folosi morile de vânt. Timp de secole au fost utilizate pentru pomparea mecanică a apei din poldere în mare.

Fig.7. Mori de vânt la Kinderdijk (sursa: wikipedia)

6. Climatul umed, cu precipitații potrivite, a favorizat spălarea naturală a sărurilor din solul mlăștinos al polderelor în timpul drenării. Dacă în Olanda ar fi căzut o cantitate prea mare de precipitații, atunci polderele ar fi devenit greu de gestionat și solul s-ar fi menținut mlăștinos și fără fertilitate. Dacă ar fi căzut o cantitate prea mică, neutralizarea fostului sol salin de mare ar fi fost imposibilă în mod natural. Circulația capilară, de jos în sus, ar fi adus tot timpul sarea la suprafață.
7. Mareele. Comparativ cu alte zone deschise direct la Oceanul Atlantic, aici sunt relativ reduse și pot fi ușor gestionate.


          Dezastrul ecologic
       Prin bararea gurilor de vărsare ale Rinului și Meuse au dispărut întinse zone cu apă salmastră, de amestec. Prin eliminarea apelor proaspete, au fost afectate nutriția și reproducerea peștilor din Marea Nordului, a fost obstrucționat accesul sppre interiorul continentului, au fost afectate păsările (nutriția și migrația lor). S-a redus simțitor cantitatea de aluviuni, plajele și țărmurile devenind foarte vulnerabile în fața abraziunii. În present se elaborează proiecte de revigorare a ecosistemelor regionale, în încercarea de a recupera puțin din ceea ce s-a pierdut.



          Polderele în alte regiuni
         La nivel mondial, polderele sunt răspândite pe toate continentele, dar cu precădere în Europa şi Asia. Cele mai importante poldere create în zona de coastă sunt considerate cele din deltele fluviilor Gange şi Brahmaputra (circa 3 milioane ha), Mekong, Chao Phraya, Irrawaddy, Huanhe (Fluviul Galben), Changjiang (Fluviul Albastru), Fluviul Roşu etc. Alte poldere au fost amenajate în câmpiile litorale din Jponia, Coreea, Taiwan, Indonezia, Malaysia, Sri Lanka, Iran şi Pakistan. În Europa, în afara polderilor din câmpiile limitrofe Mării Nordului, se mai întâlnesc amenajări similare în deltele Volgăi, Terekului, Nistrului, Vistulei, Dunării, în câmpiile Padului, Rhonului, Acvitaniei, Andaluziei, Lisabonei, în câmpiile litorale ale Greciei, Angliei şi Serbiei. În America de Nord cea mai importantă zonă polderizată este cea din delta Sacramento - San Joaquim (California), însumând cea 170.000 ha, situată la aproape 5 m sub nivelul mării. De asemenea, în America de Sud polderele ocupă apreciabile suprafeţe în Câmpia Maracaibo, Câmpia Magdalenei, Câmpia Mesopotamia Argentiniană (regiunea dintre fluviile Parana şi Uruguay). În Africa, exceptând valea şi delta Nilului, au fost obţinute noi terenuri în zona litorală nigeriana (Câmpia Nigeriei), Câmpiile Gharb şi Sebou (Maroc), în Senegambia etc. [4].

Bibliografie
[1] Revista Ișalnița
[2] wol.jw
[3] wikipedia
[4] Crispedia, Câmpii artificiale
[5] About Geography, Polders and Dikes of the Netherlands
[6] Delta Werken
[7] Expeditieaarde

de Ionuț Tudose
25.11.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...