Hmm, în 2015 va fi la Moscova... O să ajung acolo!

Foto 1. În fața universității Lomonosov
          Aşa a început totul, în 2012, după prima mea participare la proba de baraj pentru iGeo, susţinută după probele propriu-zise ale Olimpiadei Naţionale de Geografie. Dintr-o întâmplare aş putea zice. Dar nu, asta nu e întâmplare. Au urmat 3 ani de muncă, în care mi-am dorit cu tot sufletul să mă calific pentru a participa la etapa internaţională. Simţeam de mult timp că vreau să îmi duc pasiunea pentru natură, pentru geografie, acolo sus, undeva. Primii bocanci şi primul rucsac cu care am fost în Padiş la 4 ani şi-au făcut ei efectul şi şi-au atins obiectivul într-un final (mai greu, dar a meritat). 


Foto 2. O lume într-o poză
          La ONG 2015 Cluj-Napoca mi-am văzut visul devenit realitate. Pur şi simplu am simţit că e anul meu. Atâtea planuri pentru vara asta s-au dus în câteva secunde... Dar ce a urmat a fost extraordinar, depăşind dorinţele mele de relaxare dinaintea începerii facultăţii. Lunile până la iGeo au trecut într-o clipită. Bacalaureat, absolvire, săptămâni de pregătire... nici nu le-am simţit. Voiam să ajung la Moscovaaa! Era prima mea ieşire din ţară, primul contact cu avionul, deci primul lucru cu adevărat palpitant din viaţa mea. Lucru la care 3 oameni au contribuit enorm - Aura, Lorena şi Costin, colegii mei de lot. Nişte oameni frumoşi, foarte bine pregătiţi, de la care am avut ce învăţa. Alături ne-au fost şi profesorii Dorin şi Cornelia Fiscutean, care ne-au pregătit şi ne-au însoţit în Rusia. Mulţumesc tuturor! 
          Şi da, Moscovaaa! Deşi eram deja pe aeroportul Sheremetievo, alături de alţi participanţi, din alte ţări, eu încă nu realizam că am ajuns acolo. Poate abia după ce am primit legitimaţiile?! Nu, cred că am realizat cu adevărat ce se întâmplă numai după ce probele au început. Oricum, cu atât mai bine, emoţiile nu şi-au pus amprenta asupra mea. Totul s-a petrecut în regiunea Tver, lângă oraşul Tver, situat în partea de NV a Moscovei, la cca. 180 km. Centrul în care am fost cazaţi, Computeria, a fost cred că locul perfect în care poţi lega prietenii. Am stat, ca echipă, alături de echipele Estoniei şi Ungariei în camere, lucru care nu ne-a oprit însă să ne facem prieteni din cele mai îndepărtate ţări ale lumii.
          Probele de concurs... Au trecut repede, da. Nici nu le-am simţit. Au fost 4 la număr: written, 2 fieldwork-uri şi proba multimedia. Partea scrisă e cea mai dificilă din punctul meu de vedere, deoarece, nefiind vorbitor nativ de limba engleză, e oarecum o provocare pentru tine însuţi să îţi demonstrezi că poţi face asta în doar 3 ore şi că poţi să le faci faţă altor 159 de participanţi, din 40 de ţări. Aceasta se axează pe 6 teme geografice principale, din cele 12:
          1. Climate & climate change
          2. Hazards & hazard management
          3. Resources & resource management
          4. Environmental geography & sustainable development
          5. Landforms, landscapes & land use
          6. Agricultural geography & food problems
          7. Population & population change
          8. Economic geography & globalisation
          9. Development geography & spatial inequality
         10. Urban geography, urban renewal & urban planning
         11. Tourism & tourism management
         12. Cultural geography & regional identities

Foto 3. Un simbol al Rusiei...
          Probele de teren mi s-au părut cele mai palpitante şi active, cu adevărat frumoase. Ne-am deplasat în cadrul aceleiaşi regiuni, undeva pe râul Volga, în orăşelul Staritsa. Primul fieldwork a fost dat chiar pe teren, fiind necesar să cartografiem o regiune a oraşului şi o zonă de agrement, să calculăm densitatea populaţiei într-o anumită zonă rezidenţială şi să realizăm un profil transversal pe o vale. Toate aceste lucruri au fost depăşite cu brio de către toţi 4, deoarece totul se asemăna cu ceea ce primim de obicei la etapa naţională, la proba de teren. Cel de-al doilea fieldwork a fost mai solicitant, durând 3 ore, şi axându-se pe un proiect de dezvoltare durabilă pentru următorii 20 de ani pentru oraşul mai sus menţionat. Creativitate, creativitate, creativitate. Finalul a fost încununat de cea mai simplă probă (în ceea ce mă priveşte), cea MMT, în care, pe baza a 40 de imagini sau filme, am avut de răspuns la întrebări cu variantă multiplă. Per total, a fost un concurs dificil, de-a lungul căruia trebuie să fii concentrat la maximum, odihnit şi, de ce nu, să ai acolo un dram de noroc, binevenit mereu.
Foto 4. Cea mai frumoasă uniformă
          Totul s-a realizat îmbinând munca cu relaxarea. Zi de zi, după fiecare probă, ne-am deplasat spre diferite puncte turistice - oraşul Torzhok (cu minunatul lui kremlin), oraşul Tver (situat pe Volga - trebuie să spun că acolo s-a născut Al. Smirnov, patinatorul meu preferat) şi lacul Seliger (la izvoarele Volgăi). Rusia e magnifică, are acea doză de mister aproape inegalabilă. Oamenii sunt minunaţi, calzi şi primitori, dar au o foarte mare problemă cu limba, fiind foarte naţionalişti din fire. Engleza nu te prea ajută acolo, lucru care m-a determinat de ceva timp să învăţ alfabetul chirilic şi expresii uzuale în limba rusă. Au fost atât de binevenite!
Foto 5. Făcând reclamă României...
          Nu am uitat de România însă! Am avut ocazia în două seri să le demonstrăm celorlalţi ce valoroasă e ţara noastră. Am cântat melodia Dragostea din tei a trupei O-zone, fiind cu adevărat impresionaţi să vedem că întreaga lume ştia ritmul şi chiar versurile; le-am prezentat un filmuleţ despre România, la care, sincer, nici nu ne-am putut uita, atât eram de emoţionaţi; am dansat Braşoveanca, invitând alţi 4 oameni din sală să ni se alăture; şi nu în ultimul rând, am împărţit tuturor ciocolăţele ROM, monede româneşti în săculeţe legate cu tricolor şi fluiere. După toate acestea, întrebarea lui Nikola, din Serbia, a fost: What does "Nu mă, nu mă iei" mean? Frumos, nu? Ultima seară a fost de neuitat, voluntarii ne-au făcut să ne simţim unici cu adevărat - sper ca dorinţele noastre puse în acea noapte să se împlinească într-o zi. Le mulţumesc şi îi îmbrăzişez pe toţi, ne-am promis reciproc că ne vom vizita într-o zi! Ş o vom face!
Foto 6. Lotul României cu medaliile la gât
          De neuitat a fost şi premierea, care a avut loc la Universitatea de Stat Lomonosov, din Moscova. Impunătoare! Ceea ce m-a fascinat a fost mesajul live de la cercetătorii ruşi, aflaţi pe staţia spaţială. Incă o dată ne-au demonstrat că nimic nu are limite şi putem să ajungem acolo unde ne dorim, prin muncă şi pasiune. 8 zile minunate - fericire, emoţie, prieteni noi, culturi diverse, Rusia, experienţă, aventură, lacrimi, totul încununat cu o frumoasă medalie de argint pentru mine, care s-a alăturat alteia de argint (Aura Amironesei), uneia de bronz (Lorena Davidel) şi uneia de aur (Costin Dobrin). Acestea ne-au propulsat sus în clasamentul pe naţiuni, ca de obicei. Prin toate acestea mi-am demonstrat singură că da, pasiunile te ajută să trăieşti. Am ferma convingere că viitorul ne aparţine nouă, tinerilor, că putem aduce schimbarea. Trebuie doar să ne găsim calea, să muncim pentru ea, oricât ne-ar fi de greu, şi să ne bucurăm de ceea ce avem în jur, de oamenii şi natura atât de darnică. În ceea ce mă priveşte, voi continua mai mult sau mai puţin pe această filieră geografică, urmând să încep în octombrie cursurile la Facultatea de Geologie şi Geofizică din cadrul Universităţii Bucureşti, secţia Geofizică. Simt că sunt făcută pentru asta, vreau să cutreier lumea în lung şi în lat, să îmi descopăr limitele. Voi reuşi!

Foto 7. La revedere...

de Sonia Şortan
23.08.2015

Un comentariu:

  1. Cu adevarat impresionant !!! Sincere felicitari Sonia si colegilor tai !!!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...