Țara, studenții geografi și treaba de calitate

          Din păcate, în Țară [1] încă se mai transmite în rândul tineretului concepția adânc înrădăcinată în mod artificial în ființa națională, conform căreia ”trebuie să îmi găsesc ceva de lucru”, ”după facultate ar trebui să mă angajeze și pe mine cineva, doar am studii superioare…”, ”pe noi, tinerii, nu ne angajează nimeni” etc. Dragi tineri, studenți la Geografie în special, capitalismul și societatea care ni s-a deschis după ’89 nu funcționează așa. 

          În primul rând, trebuie să înțelegem un lucru: noi, tinerii, nu suntem buricul pământului, nu suntem nici cei mai importanți, nu merităm nici foloase suplimentare doar pentru simplul fapt că suntem tineri și frumoși și nu trebuie să așteptăm para mălăiață în gura lui Nătăfleață. Capitalismul și societatea nu funcționează așa.
          Noi, tinerii, suntem doar unul dintre eșantioanele demografice, unul care ar trebui însă să fie mult mai activ. Tineretul a răsturnat guverne totalitare, tineretul a fost bătut la mineriade, tineretul a înfundat pușcăriile comuniste, tineretul a reîmprospătat sufletește societatea interbelică, tineretul a murit pe front, tineretul a apărat Biserica străbună, tineretul a îmbogățit literatura, arta și știința, tineretul a transmis folclorul, iar durerea tineretului a creat folclor [2].Și în timp ce tinerii mureau pe câmpurile de bătaie, tinerele mame rămâneau văduve, cu mai mulți prunci, să ducă adevăratul eroism în sărăcie și foamete. Astăzi avem un tineret care stă pe facebook, se pozează cu buzele țuguiate și se uită la filmulețe cu pisici și căței. Sesizați vreo diferență?
          Da, în primul rând inactivitatea noastră și lipsa de creativitate. Apoi faptul că Țara asta (și oricare din lumea largă) s-a construit și s-a moștenit prin jertfă, nu prin pară mălăiață. E vorba de sânge vărsat, e vorba de copii înfometați prin cotele cerute de stat și de sovietici, e vorba de localități rase de pe fața pământului pentru a se amenaja lacurile hidroenergetice, care ne țin astăzi laptop-urile aprinse. E vorba de jertfe.
          Nu spun că trebuie să declanșăm revoluții, să vărsăm sânge și să compunem doine de jale… Dar trebuie să devenim mai activi, adică să facem ceva, să ne apucăm de-o treabă. Asta pentru noi înșine și, indirect, chiar pentru Țară. Repet, nu mai așteptați să vă cadă pară mălăiață! Noi greșim când suntem generația ”să ni se dea”. Noi nu suntem importanți prin ceea ce ni se oferă, ci suntem importanți prin ceea ce jertfim și ceea ce oferim. Încă o dată, să ne apucăm de-o treabă!
          Studenții la Geografie se plâng că ajung șomeri cu diplomă. Se plâng degeaba. Ei nu înțeleg două lucruri:
  • Important nu este să muncești, ci important este să muncești bine, adică să faci treabă de calitate indiferent ce meserie ai avea. Capitalismul nu funcționează pe bază de diplome, ci pe bază de competențe și creativitate. Diploma ta nu demonstrează nimic. Important este să fii foarte bun la ceva. Mai jos o să vă explic de ce sunt importante calitatea muncii, priceperea și creativitatea.
  • 25% din studenții de la Geografie nu știu să arate Marea Neagră pe harta lumii; pentru vreo 50% din studenți, Facultatea de Geografie este un șoc al vieții lor, o aventură neînțeleasă; vreo 75% sunt studenți sub-mediocri și abia vreo 5% sunt studenți buni, cu capacități intelectuale și creatoare peste medie, foarte pasionați de Geografie și care învață destul de bine. Dar și dintre aceștia, doar 1% constituie elita facultății. De ce v-am spus aceste procente? Pentru a înțelege că 95% din absolvenți au diplomă degeaba, în sensul că, cel mai probabil, nu își vor duce mai departe pasiunea pentru Geografie. Probabil nu vor lucra într-un domeniu care să aibă legătură cu Geografia. Așadar, doar 5% din studenți au șanse reale să muncească cu drag și plăcere, deoarece vor lucra într-un domeniu care are legătură cu Geografia.

          Dar cei 95% (mulți dintre ei plângându-se că geografii ajung șomeri cu diplomă), de ce nu reușesc într-un domeniu geografic?! Motivele sunt diverse:
- Nu învață, nu le place cartea;
- Se distrează prea mult și nu învață;
- Au alte preocupări și nu învață;
- Când învață, de fapt tocesc și nu înțeleg nimic. Deci nu se dezvoltă deloc. Deci nu învață :)
- Nu-și pun mintea la contribuție, nu au idei, nu au creativitate, pentru că își prăjesc mintea cu distracțiile.

          Ați prins ideea. Ca să fii între cei 5%, trebuie să înveți, să fii foarte pasionat, să te preocupe, să îți folosești mintea pentru a gândi (nu doar pentru a memora), să creezi tu ceva (să cercetezi, să faci o hartă, să descoperi un lucru mărunt, să elaborezi tu un instrument de lucru etc), să înveți și iar să înveți. Din păcate, pentru cei 95% am o veste rea: orice mediu universitar a funcționat, funcționează și va funcționa din punct de vedere academic pe baza celor 5% din studenți. Restul de 95% sunt doar statistici, pe spatele cărora universitățile își duc existența administrativă și financiar – economică. Aceasta este politica învățământului universitar de masă. Dar nu disperați!
          Pentru că alt lucru neînțeles din capitalism este faptul că mulți au impresia că trebuie să fii mai bun decât ceilalți. Se înșeală. Este loc pentru toată lumea pe Pământ. Nu trebuie să fii cel mai bun dintre oameni, ci să fii foarte bun în munca ta, în nișa ta și, din nou insist, să fii foarte creativ. Lupta cea mare este cu tine însuți, nu cu alții. Două supermarket-uri vând aceleași produse în piețe de desfacere relativ asemănătoare. Primul are încasări de zeci de ori mai mari decât celălalt. De ce? Pentru că primul are în spate o armată de tehnicieni de marketing care sunt foarte buni și foarte creativi în realizarea înalt-calitativă a unei publicități și a altor tehnici de persuasiune a cumpărătorului. Diferența dintre cele două supermarket-uri stă în calitatea muncii unor oameni, nu în vreo luptă magică pe viață și pe moarte...
          Bun, v-am spus aceste chestiuni pentru a vă convinge să vă apucați de-o treabă. Mulți dintre voi, dragi studenți geografi, vor să facă un ban, dar nu au idei. Alții sunt foarte bine pregătiți, dar nu au idei. Eu vă propun câteva idei de mini-afaceri. Nu sunt idei grandioase, sunt lucruri mărunte, dar:
- vă vor ajuta să câștigați un ban încă din anii facultății;
- au mare legătură cu pasiunea noastră, Geografia;
- și sunt la îndemâna oricărui student la Geografie. Puteți să ajungeți la venituri de peste 500 de lei pe lună. V-am zis, sunt banii voștri, munciți de voi, de aceea sunt extraordinar de mulți pentru un începător, un tânăr de anul 1 sau anul 2. Cu banii și mâncarea de la părinți și cu bursa, puteți să trăiți foarte bine. Iar dacă sunteți economi, după 5 ani prin facultate, în loc să vă numărați biletele și bonurile din Maxx și Belaggio, veți avea o mică avuție (repet, sunt banii voștri, munciți de voi, făcuți de voi din Geografie, economisiți de voi). Puțini sau mulți, sunt banii munciți de voi, deci pentru voi vor fi o mică avuție.

          Sfaturile mele sunt următoarele:
- Puneți mâna pe carte! Orice veți lucra, oriunde veți lucra și oricând veți lucra, este nevoie de calitate profesională. Iar voi vreți să aveți un job/ o ocupație care să aibă legătură cu Geografia. Deci, puneți mâna și învățați! Fără carte nu veți reuși nimic. Poate doar dacă aveți de moștenit vreo afacere de la tăticu’, doar dacă vă apucați de furăciuni, sau doar dacă vă apucați de munci pe care nu le-ați putea îndeplini (șters funduri prin alte țări, 12 ore pe șantiere etc). Și nu cred că vreți asta, doar vă place Geografia.
- Puneți-vă mintea la contribuție! Și asta încă din primii ani de facultate, nu așteptați să treacă timpul! Gândiți-vă ce vă place, la ce vă pricepeți mai bine etc. Gândiți-vă la o mică afacere geografică, de care să vă țineți în timpul vostru liber. Și puneți mâna și învățați carte în continuare! Țara are nevoie de oameni deștepți și creativi, nu de minți prăjite prin cluburi de noapte.
- Voi sunteți niște vânzători, ”vânzători de Geografie”, gândiți-vă unde ați putea găsi cei mai buni și cei mai mulți ”cumpărători”.

          Iată câteva idei de mini-afaceri pentru studenți! Important este începutul, căci după aceea vă adaptați din mers.

I. Ghid de ocazie
          Se apropie vara, adică încep concediile. Oamenii pleacă să se plimbe și să viziteze. Iar în concediu oamenii sunt dispuși să dea bani, au la ei tot timpul o rezervă de bani pentru cheltuieli diverse. Voi trebuie să mergeți acolo unde sunt și acești oameni. Țara este plină de cetăți (Sighișoara), ruine, centre urbane istorice (Sibiu, Brașov, București etc.), peisaje pitorești și alte obiective spectaculoase, fără ghizi, lăsate de izbeliște, cu panouri informative foarte plictisitoare, dar unde mulți turiști se duc și cască gura. Dar nu înțeleg nimic. Voi trebuie să fiți acolo și să intrați în vorbă cu grupurile de vizitatori și să le spuneți că veți fi ghidul lor. Să aveți un itinerariu prestabilit (sau mai multe, unele mai scurte, altele mai lungi în funcție de cât timp au la dispoziție turiștii aceia). Să vă faceți un discurs încărcat cu lucruri spectaculoase, despre fiecare obiectiv important din itinerariu, și să explicați simplu, pe înțelesul tuturor, cu glume intercalate, atitudine modestă și primitoare. Iar la sfârșit vă puteți încheia discursul cu niște versuri de genul
”Dacă sunteți mulțumiți, 
pe la noi să mai veniți! 
Și dacă acum zâmbiți, 
ghidului puteți să-i dați 
un bănuț, ca între frați!”

          Motive de reușită:
- oamenii vor să afle chestii interesante și noi. S-au săturat să meargă, să vadă și să nu înțeleagă nimic.
- ați văzut vreodată un ghid vorbind unui grup în aer liber? Ați văzut cum alți gură-cască se opresc să asculte? Puteți să vă începeți itinerariul prin cetatea Sighișoarei sau prin Centrul Sibiului cu 2, 3 turiști și să aveți surpriza să agățați pe drum încă vreo 10 – 15.
- de cele mai multe ori oamenii dau bani la sfârșit. Vor fi situații când nu vor da. Dar nu-i problemă. Oamenii dau pentru că se simt obligați, nu au plătit nicio intrare și au primit atenție din partea cuiva. Se simt datori să răspundă favorurilor. Veți putea face chiar și 50 de lei pe oră.
- poate vă vor lua la întrebări și autoritățile, însă atâta timp cât nu deranjați pe nimeni și, în plus de asta, mai și promovați zona prin serviciul vostru, clar vor avea tot interesul să vă lase în pace. Ceea ce faceți se cheamă voluntariat. Că vă vor ieși destui bani din asta... e partea a doua. Dacă în itinerariul vostru îi duceți pe turiști și pe la o terasă a vreunui consilier local, clar deveniți și prietenul autorităților :)

          Dar ca să reușiți, trebuie să învățați carte și să oferiți un serviciu de calitate. Să învățați toată geografia zonei respective, să învățați să vorbiți și să vă comportați cu oamenii, să știți engleza (că mai pică din cer și fotojaponezi), să învățați să vă orientați în timp și spațiu etc. Dar sigur veți reuși. Câți oameni nu umblă berleuzi prin centrul Sibiului și sfârșesc până la urmă în vreo cafenea, fiindcă n-are cine să le explice toate comorile din jur?! Fiți voi oamenii potriviți la locul potrivit!


II. Comerciant de postere/ pliante cu tematică geografică
          Să zicem că nu vă atrage geografia aceasta cultural-istorică și nici să o faceți pe ghidul nu vă place. Voi sunteți oamenii munților, ai hărților, ai reprezentărilor 3D, ai științei fizico-geografice. Bun! Ați fost vreodată sâmbăta sau duminica la Babele? Funcționa telecabina? Ați văzut ce era acolo? Popor întreg de pantofari și telecabiniști. Ca pe bulevard. Ce fac aceștia? Se pozează lângă Babele și Sfinx, dar nu înțeleg absolut nimic din ce este acolo.
          Muncește vreo 2 săptămâni și realizează postere sau pliante spectaculoase, care să fure ochii și interesul pantofarilor. Să fie știința explicată pe înțelesul poporului, simplu dar cuprinzător. Poți face niște reprezentări 3D spectaculoase ale Sfinxului sau Babelor, poți explica geneza lor, poți adăuga câteva legende ale lor, o schită de hartă bine realizată, fotografii artistice etc. Toate pe un poster. Da, dar trebuie să te pricepi:
- la modelare 3D;
- cartografie;
- design;
- geomorfologie etc. etc.
          Adică trebuie să te pui cu burta pe carte să înveți. Dacă nu ești bun, nu vei realiza nimic. Bineînțeles, sugestiile acestea pot fi valabile și pentru alte zone ale țării.

          De ce ai șanse de reușită:
- ceea ce vinzi este ușor de transportat;
-din Bușteni ajungi în 3-4 ora sus la Babele;
- transportul dus-întors cu trenul București – Babele te va costa vreo 20 lei (reducere de student, nu?);
- pe platou ai sute de gură-cască în cele câteva ore cât stai tu acolo (nu uita că vei fi acolo în momentul de vârf – adică la prânz);
- dacă vinzi 10 postere într-o zi cu 10 lei, faci 100 de lei. Scazi transportul și imprimatul și tot rămâi cu vreo 50 de lei. Ieși și pe munte în ziua aia, te și plimbi. Cert este că după ce muncești pe calculator să faci posterul/ pliantul, îți va rămâne după aceea doar munca pe partea de comercializare, care poate dura după dorința ta.
- sunt mulți potențiali cumpărători pe platou, pentru că nu se prea comercializează nimic acolo, iar într-un mare nimic orice chestie atrage atenția.
- cine vine acolo să vă izgonească?!
- puteți să vă asociați cu vânzătorii de afine și merișoare sau ce mai găsiți pe acolo, astfel încât să vă măriți, și voi și ei, perioada de vânzare.

          Dragilor, puneți mâna pe carte! Exersați, repetați, studiați!


III. Blogger
          În domeniul nostru, cele mai căutate sunt blogurile de turism. Sunt câteva care scot bani din publicitatea de pe ele. Ce nu au acestea? Calitatea științifică a informației. Iar voi puteți să aduceți un plus de valoare prin prezența voastră în on-line. Vă faceți un blog, postați idei de trasee, descrieri de obiective, aspecte științifice legate de acestea etc.etc.

         Trebuie să:
- aveți cunoștiințe geografice foarte solide;
- să studiați piața, să vedeți ce se caută, unde vor oamenii să meargă etc;
- să studiați conceptele specifice blogging-ului (SEO, optimizare, indexare Google, cuvinte-cheie etc.). Acestea pot face diferența între un blog cu 50 vizitatori pe zi și altul cu 5000;
- să vă atrageți sursele de venit din blog: publicitate prin sistemul ”nr. de click-uri”, colaborări cu diverse pensiuni din zonele turistice prezentate etc.
- să aveți talent sciitoricesc. Este totuși un blog de turism, iar condeiul fermecat trebuie să atragă oamenii.

         Mai departe vă descurcați. Căutați pe internet! Nu așteptați pară mălăiață. Vedeți că și aici este foarte necesar să… învățați. Nu mai insist că v-am căpiat cu învățatul.


IV. Atelier geografic
          Această idee este bună pentru marile orașe și poate fi pusă în practică de orice student, mai ales fete. Nu necesită aptitudini geografice deosebite.
          Vine vara, adică începe vacanța. Dar nu neapărat și concediile părinților. Cu cine lași copilul 3 ore? Cum cu cine? Cu voi :)
          Atelierul geografic înseamnă să ai o cameră mai mare (la casa de cultură, într-un apartament mai spațios, la un prieten etc) pe care să o amenajezi frumos. De preferat ca în apropiere să fie un părculeț sau o grădină mare. Mai iei vreo 2 colegi. Atelierul se adresează copiilor de 6 – 11 ani… sau vă gândiți voi mai bine. Voi sunteți trei studenti, copiii vreo cinci-zece. Trebuie să inventați diferite activități cu acești copii (nu le inventați pe loc, vă pregătiți temeinic înainte). Activitățile trebuie să însemne: Geografie (la asta vă pricepeți cel mai bine) + joacă + educație.

          Exemple de activități:
- modelarea din plastilină a reliefului observat pe diverse planșe sau pe videoproiector, sau (ar fi genial) din mintea copiilor. Că doar sunt copii plimbăreți….
- colorarea de hărți simple;
- construirea de machete și diorame cu diverse ecosisteme (pădure, parcul de afară, lacuri, savană etc.) din diverse materiale: plastilină, bețe, aracet și ce mai aveți la îndemână.
- realizarea de puzzle-uri;
- construireaa unui vulcan care să erupă (cu bicarbonat și oțet);
- jocuri de orientare în parcul de afară: o echipă trebuie să găsească un copil ascuns, în funcție de indicii geografice oferite de alți copii;
- tehnici de supraviețuire;
- confecționarea unor moriști (anemometre), cu ajutorul cărora copiii vor aproxima tăria vântului;
- tehnici de orientare (ca pentru vârsta lor, normal);etc. etc.

          Puteți avea 3-4 activități într-un atelier, cel mai bine toate să fie în jurul unei teme generale. De ex. atelier despre vulcani (vizionarea unor filmulețe foarte scurte, modelarea unui vulcan, povești despre semnele prevestitoare ale erupției, joc în aer liber pe care îl puteți inventa voi și să aibă legătură cu vulcanii etc.).
          Puteți oferi copiilor un ceai, un suc, prăjiturele, fursecuri (aici consultați părinții înainte). Iar la urmă, pregătiți-le o surpriză ca să plece încântați acasă (o medalie pentru fiecare, o ciocolată, o jucărioară etc.). Recomand: fără câștigători, fără pierzători, fără jocuri-concurs, ci activitățile să fie creative, participative, copiii să se ajute prin joc, să colaboreze, nu să se ia la întrecere.
          Bun, toate frumoase. Dar bani cum faci din treaba asta? Simplu. Fiecare părinte plătește pentru copilul său. Cât? Păi să vă rămână și vouă. Calculați cât investiți pentru fiecare copil (materiale de lucru, gustărica, surpriza de la sfârșit etc.). Să zicem vreo 20 de lei. Fixați și voi un preț suportabil de părinte, dar să vă iasă și vouă ceva, să zicem un 35 de lei. Aveți 10 copii la un atelier. Înseamnă că ați făcut 150 de lei, împărțit la 3 studenți = 50 de lei în 3 ore (plus alte ore pentru pregătirea atelierului). Dar pregătirea atelierului pe o anumită temă o faceți o dată și puteți să-l țineți cu mai multe serii de copii. Veți reuși, dacă sunteți pasionați și serioși. Copiii își vor cicăli părinții să îi mai ducă la atelierele voastre geo. Oameni de știință îi faceți :). Copiii vor fi cea mai bună reclamă a calității muncii voastre.


Ce mini-afaceri NU sunt profitabile:

I. Scrisul de cărți, manuale, caiete de lucru etc. Este foarte bine să scrieți din pasiune pentru Geografie și vă recomand. Dar să nu vă gândiți vreodată că veți face bani din asta.

II. Meditațiile la Geografie. Eventual îți cade în mână vreun rătăcit de-a XII-a, bun la nicio materie. A ales și el, ca la păcănele, Geografia pentru BAC, chiar dacă ”e grea și trebuie pregătire”. O să ai o satisfacție deosebită, după ce vei face pregătire cu el. În loc de 6.00, va lua nota 6.25. Iar altul, după atâta pregătire intensă, în loc de 8.75, va lua nota 8.75… Pentru că nu e nimic de pregătit la Geografie, e de învățat. Iar dacă are un profesor foarte slab la clasă și elevul chiar necesită o minimă îndrumare, de ce a ales totuși să dea BAC-ul la Geografie? Dubios…

III. Blog-urile de Geografie în general (în afară de cele de turism). Dacă vrei să faci bani din ele, îți mănâncă extrem de mult timp (iar tu ești student și trebuie să înveți; nu ai uitat, da?). Peste asta, trebuie să faci multe compromisuri pentru a-ți crea numărul de vizitatori necesari pentru a face un ban din publicitate. Investiție maximă, profit minim. Nu merită.

          Indiferent ce mini-afacere alegeți, trebuie să aveți determinare să începeți. Puneți-vă mintea la lucru! Acum, în final, ați înțeles în sfârșit de ce avem nevoie să învățăm carte, să fim creativi și să facem o muncă de înaltă calitate. Adevărații looseri nu suntem noi, tocilarii care au iubit cartea și care încercăm să îndeplinim și celelalte două cerințe de mai sus. Adevărații looseri sunt cei care vor să facă bani fără muncă, fără carte, prin șmecherii interminabile și totalmente imorale. Concepția asta distructivă să nu o aveți, pentru că veți trage Țara în jos, și, deodată cu ea, pe voi înșivă. Veți contribui la dărâmarea propriei voastre lumi, care se va întoarce asupra voastră ca un bumerang. Pentru că șmecherii taie păduri, poluează prin fracturare și se îmbogățesc acum, dar peste 50 de ani copiii lor îi vor blestema pentru șmecheriile făcute și pentru imperiul de cenușă pe care l-au lăsat moștenire. Nu prin hoții și șmecherii veți reuși, ci ele vă vor îngropa.

          Și care e ideea cu jertfa pentru Țară de la început, că nu am înțeles-o?
Jertfa pentru Țară înseamnă:
- să înveți bine, să studiezi mult, adică foarte mult timp investit, poate nopți nedormite, abținerea de la unele mofturi personale etc. Toate acestea pentru a deveni un om mai deștept, deci mai util ție cât și Țării;
- să vă puneți mintea la lucru, ajutându-i astfel și pe ceilalți prin ideile voastre creative cât și pe voi înșivă, deci și Țara. Pentru aceasta ai nevoie de o minte odihnită, clară, ordonată, neafectată de mofturi și plăceri personale. Decât să ne prăjim creierul pe facebook, mai bine am descinde în lumea reală. Facebook este bun doar pentru reclame, căci este plin de gură-cască. Viața reală este viața reală. Să vă intre bine în cap, chiar dacă facebook-ul a ajuns să vă dicteze viața reală [3]. Mintea trează la realitate a ajuns să fie considerată o jertfă.
- să faceți muncă de calitate, aducând astfel un plus societății și făcând un bine semenilor. Aceasta este o mare jertfă, deoarece, de multe ori, munca de calitate presupune stres înmiit, uzură fizică, exploatarea ta de către profitori și șefi etc. Nu de mult, am fost în excursie cu elevii. 45 de copii în autocar. Șoferul a fost un exemplu de om care a făcut o treabă de calitate: a condus exemplar și a avut o atitudine foarte prietenoasă. Ne-am mai străduit și noi, profesorii, să ne facem treaba bine, astfel încât 45 de copii au ajuns fericiți acasă. Iar părinții însoțitori ne-au mulțumit sincer. Nu este acest șofer un exemplu de jertfă? Nu e de colea să stai concentrat la volan câteva ore, să nu faci nicio greșeală, să mai fii și prietenos, cu toate că poate avea și el problemele lui… Jertfa lui pentru Țară s-a concretizat în 45 de copii fericiți.

de Ionuț T.
21.04.2015


Note în text:
1 - am scris cu literă mare pentru a-i contracara pe cei care au umplut internetul cu formulări batjocoritoare de genul ”românia”, ”rromânia”, ”românica” etc.
2 - vezi numeroasele cântece de cătănie, când tinerii erau luați cu arcanul, în armata parcă interminabilă, numeroasele doine de jale, de dragoste etc.
3 - De ex., când se apropie momentul fotografierii pentru facebook, se modifică substanțial ”nivelul de fericire” din grupul în cauză, în sensul că apar țuguieli spontane ale buzelor, râsul se iscă din senin, indivizii încep să arate semne de șmecherie din degete, alții decolează de la sol fără nicio explicație logică (sărituri în aer). Toate aceste simptome de nebunie ale tineretului au o cauză, o boală care se numește ”facebook”.

6 comentarii:

  1. M-am ferit să pun link-ul pe reţeaua sus numită sau să apăs butonul cu degetul în sus :) Oricum, tare frumos ai scris şi foarte bine punctat. Util, motivaţional, inspiraţional şi foarte bine scris, ai putea fi un exemplu pentru cei care se joacă cu firul epic până-l înnoadă. A fost o plăcere să citesc, precum se-ntâmplă de obicei, şi te felicit pentru treaba excelentă pe care o faci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt bucuros când cititorii se bucură citind Geografilia...

      Ștergere
  2. Minunat blog! Inpirational. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oamenii buni si in general elevii silitori isi gasesc intotdeauna locuri bune de munca.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...