Zonele biogeografice - zona temperată




          Zona temperată se caracterizează prin patru anotimpuri. În consecință, viețuitoarele au anumite adaptări și bioritmuri, diferite de la o subzonă la alta.







          1. Vegetația mediteraneană se dezvoltă în zona de climă subtropicală (mediteraneană). Arborii și arbuștii au frunze mici, lucioase: măslin, portocal, leandru, stejar de plută, pinul de Alep etc. Pădurile inițiale au fost în mare parte defrișate și înlocuite cu o vegetație secundară de tufișuri dese, numite maquis (Franța), garriga (Spania), frigana (Grecia). Alte denumiri ale formațiunilor mediteraneene sunt: chapparal (California), matorral (Chile), scrub (Africa de Sud), caatingas (Brazilia).

Fig.1. Vegetația mediteraneană pe Glob

Fig.2. Maquis

Fig.3. Pinul de Alep

          2. Pădurea de foioase este alcătuită din specii de arbori care își pierd frunzele iarna: stejar, gorun, fag, carpen, ulm etc. Este specifică tipului de climă temperat-oceanică. Animalele sunt diverse: lup, veveriță, mistreț, jder, viezure, dihor, căprioară, cerb, bufniță, pupăză etc.

Fig.4. Pădurea de foioase pe Glob


Fig.5. Plante și animale în pădurea de foioase

          3. Pădurea de conifere (sau taiga) se extinde în America de Nord, Nordul Europei și al Asiei. Confierele (brad, molid, pin, tuia) nu își pierd frunzele.

Fig.6. Taigaua pe Glob

Fig.7. Imagine din taiga

          4. Stepa este o asociație de ierburi scunde și apare în clima temperat-continentală. Cantitatea scăzută de precipitații nu permite dezvoltarea arborilor. În America de Nord se numește prerie, iar în America de Sud pampas. Stepele sunt populate de rozătoare și păsări de talie mare.

Fig.8. Stepele pe Glob

Fig.9. Guanaco în pampasul american

Fig.10. Stepa mongolă

          5. Deșerturile temperate apar în interiorul continentelor Asia și America de Nord datorită izolării față de ocean. Precipitațiile ajung aici destul de rar dinspre ocean. Temperaturile sunt mai scăzute decât în deșerturile tropicale însă vegetația și fauna sunt sărace și aici. Cămila bactriană (cu două cocoașe) este adaptată la aceste condiții.

Fig.11. Deșerturile temperate

Fig.12. Cămila bactriană

de Ionuț T.
09.02.2015

2 comentarii:

  1. Un document frumos,conform cu realitatea care dezvoltă unele idei deja cunoscute. Este grupat" frumos " pe mai multe subiecte interesante . Este o muncă bine făcută care reflectă un om cu siguranță harnic ,căruia îi pasă de geografie .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Nu-i nevoie să mă lăudați, că mi se urcă la cap! :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...