Falanster - o curiozitate a trecutului


          Termenul de falanster desemnează o grupare organică de elemente construite, considerate necesare pentru viața armonioasă a unei comunități. Conceptul a fost elaborat de Charles Fourier, pornind de la vechea formație militară grecească numită falangă.

          Charles Fourier (1772-1837) a fost un socialist utopic și filosof francez care a susținut reconstrucția societății pe baza ideii că patimile naturale ale omului, dacă ar fi bine canalizate și satisfăcute, ar duce la armonie socială. El preconiza o societate organizată în unități numite falange, compuse din bărbați și femei reprezentând 810 tipuri de persoane, în care interacțiunea naturală ar duce automat la pace și armonie. Astfel, comunitatea trebuia să numere exact 1620 de persoane. De asemenea, numărul mare de persoane era necesar și pentru a putea beneficia de economiile la scară mare: ”economiile nu pot apărea decât în cazul grupărilor mari de oameni”, spunea Fourier.
Fig.1. Charles Fourier

          Dar, falanster-ul nu reprezinta doar un loc de viață, de adăpost. Era în același timp și locul de muncă, dar o muncă de plăcere, variată, care va fi sursă de rivalitate și de jocuri competitive.
          Fourier afirma că interesul și cooperarea sunt secretele succesului social, și credea că o societate care cooperează va cunoaște o îmbunătățire considerabilă a nivelului de producție. Lucrătorii urmau să fie recompensați pentru munca lor în funcție de contribuție. Cei care realizau muncile cele mai de jos aveau să primească cea mai mare plată.
          Tot pentru a realiza o eficiență cât mai mare, ”diviziunea muncii se va face în cel mai înalt grad”, dar în același timp, trebuia însoțită de o alternanță a specializărilor, pentru a păstra entuziasmul și a împiedica rutina.
          Fourier a descris în detaliu organizarea acestor comunități, viața de zi cu zi a membrilor, arhitectura și chiar notația muzicală.
          În viziunea lui Fourier, fiecare falangă era găzduită de o clădire-oraș, numită falanster. El îl descrie foarte precis: un castel de trei până la cinci etaje împărțit în apartamente, unde cei mai bogați ocupă apartamentele de la nivelele superioare, iar cei mai săraci pe cele de la nivelul solului.
          Organizarea falansterului era făcută pe aripi, respectiv sectoare din castel. Astfel, partea centrală trebuia să fie destinată activităților liniștite cum ar fi sălile de mese, bibliotecile și sălile de studiu. Tot în aripa centrală se afla biserica sau locul de rugăciune, căsuțele poștale iar în turnul central erau instalate observatorul, carillon-ul, telegraful Chapp și postul paznicului de noapte. Într-o aripă separată erau localizate activitățile zgomotoase cum ar fi atelierele de fierărie, lemnărie și copiii, iar altă aripă ar fi trebui să conțină sălile de bal, de întruniri, și de întâlnire și relații cu cei din afară. Străzile erau spălate vara de jeturi de apă, iar iarnă erau încălzite de șeminee mari.
          De asemenea, falansterul mai includea săli de mese, de consiliu, de studiu, bursă, bibliotecă, săli de bal etc.
Fig.2. Reprezentarea grafică a falansterului, după Fourier.

          În proiectul lui Fourier, comunitatea adică falanga, lua locul familiei. Fără familie, raporturile ar fi fost mai puțin parentale, deci mai puțin subjugatoare la adresa femeii, știindu-se faptul că Fourier a fost un militant pentru drepturile femeilor, fiind și primul care a folosit cuvântul feminism. Guvernarea falansterului era însă redusă la un minim, urmând ca deciziile cele mai importante să fie luate de comunitate adunată în fiecare seară în piața centrală.
          Fourier era convins că dacă ideile lui ar fi fost aplicate în același mod peste tot în lume, locuitorii falansterului vor cunoaște o evoluție naturală, vizibilă chiar și în legătură cu organismele lor.
Fig. 3. Întrunire la o festivitate în piața centrală a familisterului lui Godin

          Ideile lui Charles Fourier cu privire la falanster au fost puse în practică după câțiva ani de la moartea sa, de un industriaș francez, pe nume Jean-Baptiste Andrei Godin. În 1859, acesta a creat în Guise o asemenea comunitate pentru muncitorii din fabrica sa de sobe metalice, pe care a denumit-o ”familistere”, construcțiile existând și astăzi. Conceptul a fost totuși adaptat după propriile idei și nevoi ale lui Godin, fiind bazat pe planurile arhitectului Victor Calland.
Fig. 4. Familister-ul din Guis

Fig. 5. Curtea interioară

          Ideile lui Fourier au mai fost preluate și implementate și în alte țări cum ar fi Statele Unite (North American Phalanx – New Jersey, Utopia – Ohio), Argentina, Brazilia și Mexic.
          De asemenea, conceptul de falanster a fost adus și în Principatele Române de către Teodor Diamant, care a studiat la Munchen și Paris în anii 1830’ unde l-a cunoscut pe Charles Fourier, al cărui discipol a și devenit.
          Revenit pe pământ românesc și căutând persoane dispuse să investească în noile idei, l-a găsit pe boierul Manolache Bălăceanu, iar pe moșia acestuia de la Boldești-Scăieni, Prahova, au înființat aici în martie 1835 primul și singurul falanster de pe actualul teritoriu al României. Acesta purta denumirea de Societatea Agronomică şi Manufacturieră sau Colonia soților agronomi și era alcătuită din aproximativ 60 de persoane, de la agricultori, foști robi țigani, meșteșugari și până la învățători.
          Însă nemulțumirile din rândul ”soților”, căci așa erau numiți locuitorii falansterului de la Boldești-Scăieni, au apărut și s-au înmulțit imediat având în vedere regulamentul aspru combinat cu bunul plac al boierului Bălăceanu. Sugestivă în acest sens este chiar plângerea pe care aceștia o depun divanului judecătoresc, împotriva boierului Bălăceanu: „în loc de iconomie soţială au învăţat ca un sfert de pâine să-l inconomisească o zi sau două; în loc de matimatică, a număra cele opt ceasuri care era de lucru spre dare de mâncare; în loc de fabrică, a-i curăţa pădurea de mărăcini, buturugi şi alte nesuferite lucruri; în loc de agricultură, a-i săpa puţuri, şanţuri, gropi; în locul veacului de aur, veacul cel mai întunecat, în locul raiului pământesc, mai rău decât păcătoşii în iad (care sunt morţi, iar ei vii); în locul plăcerilor lumii, ticăloşiile omenirii: că-i ţinea de-i făcea caraula ziua şi noaptea cîte dooă ceasuri desculţi, dăzbrăcaţi, prin ger, ploaie, şi alte reguli ale dumisale pă care nici ţiganii nu putea să le sufere.”
           Unul dintre motivele principale pentru eşuarea rapidă a falansterului e faptul că Manolache Bălăceanu avea datorii, iar sumele obţinute din arenda soţilor agronomi le-a folosit pentru a-şi plăti datoriile, şi nu pentru investiţii în fermă. S-a pus un sechestru pe moşie imediat după realizarea „falansterului”, la reclamaţia arendaşilor precedenţi, litigiu rezolvat totuşi mai târziu în favoarea praporgicului (= sublocotenent în vechea armată rusă) Bălăceanu. Însă acesta a fost arestat mai târziu la ordinul domnitorului Alexandru Ghica, din cauza faptului că a refuzat să schimbe numele ”Societății Agronomice și Manufacturieră”, domeniu considerat monopolul domnului în acel moment.
          La 31 decembrie, ocârmuirea județului Saac (Săcuieni) putea raporta Departamentului trebilor din launtru că "această soțietate, după cuvîntările și băgările de seamă ce s-au făcut soților de către ocîrmuire, s-au desființat cu chipuri liniștite și mulțumitoare".

Fig. 6. Ruinele falansterului din Boldești-Scăieni

          D. Popovici conchide, cu exactă neîndurare : "Construit pe fanatismul unuia și minat de calculul interesat al altuia, falansterul de la Scaieni era condamnat să cadă mai înainte de a realiza vreuna din trăsăturile esențiale fizionomiei unui falanster". Iar Dan Bădărău, în anul de 1960, în plină sesiune comemorativă la Academie, a avut cele mai aspre două cuvinte despre falansterul de la Scaieni : "o farsă".






Bibliografie
http://ninulescu.wordpress.com/2012/03/10/falansterul-din-scaieni/


Autor: Paul Pătrăţanu
07.12.2012

3 comentarii:

  1. Radacinile comunismului sunt mult mai vechi iar noi contemporanii am ajuns sa injuram pe Marx,
    Engels si Lenin.Falansterul ca idee si practica
    s-a dovedit utopie,insa comunismul practicat in tara noastra a capatat forme autentice de progres si civilizatie.Nivelul de educatie si invatatura necesara observata si propagata de Lenin ca pe un izvor al luminii,ca sete de cunoastere si intelegere a individului in raport cu intreaga comunitate n-a fost de prea mare ajutor.Cei anormali au ajuns sa se considere noii stapini,atotcunoscatori ai binelui personal oferit de avantajele celor pusi sa imparta averea comuna.Nenorocirea consta in faptul ca saraciile au prins gustul
    "puterii" incalcind coordonatele psihologiei
    sociale la nivel de comunitate in favoarea lor.
    Daca pina in 1989 "frica pazea pepenii" iar fericirea dainuia doar la nivelul cel mai inalt,
    tristetea fiind impartita de marea majoritate,
    dupa 1989 constatam inmultirea hotilor,tot ca minoritate,ce haladuiesc pe seama neajunsurilor
    celor multi.In comunism ne-am perfectionat in arta de a ne insusi pe ascuns iar acum "conducatorii",politruci duplicitari,o fac
    la lumina zilei si in haita precum animalele rapace.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant! Nu stiam pana acum aceste lucruri.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...