Evreii din Piatra Neamţ. Partea a II-a

Imaginea evreului


          Analizând scrierile vremii am putut observa că românii i-au privit cu scepticism pe “noii veniţi”, însă în cadrul judeţului, aceştia au fost mai bine primiţi în oraş faţă de modul în care erau primiţi în sate. Conform documenteleor, în urma răscoalei din 1907, “sătenii au rechemat pe evreii ce se refugiaseră la Piatra, căci acolo nu au pătruns morbul instigărilor, evreii trăind în pace şi bună conviţuire cu românii”( Evreii din România în sec XX).

Fig. 1. Victor Brauner.


          Desigur, o reticienţă din partea populaţiei locale asupra străinilor, de orice tip, s-a manifestat dintotdeauna. Dar, dacă alte minorităţi s-au integrat mai uşor în peisajul social, prin elemente comune, precum religia, unele obiceiuri, prin stilul de viaţă asemănător cu cel al populaţiei autohtone, evreul a prezentat caracteristicile ce mai mult îl diferenţiau decât să-l apropie de român. Privind din această perspectivă, am putea face o analogie între ţigani şi evrei, ambii fiind priviţi ca neintegraţi în comunitatea locală. Însă ţiganul a fost supus fenomenului de marginalizare socială, ca urmare a unor discriminări cauzate de lipsurile materiale ale acestuia, a nomandismului, pe când evreul a fost separat printr-un proces de segregare socială, aceasta fiind determinată de etnie, religie, situaţia financiară. În acest sens de amintit este :”Un fapt revoltător pentru creștini l-a reprezentat nevoia de a ține sărbătorile evreiești, iar în sâmbăta ebreiască toate prăvăliile erau închise, în timp ce, duminica, zi de sărbătoare pentru creștini se desfășura din punct de vedere economic ca o zi de lucru” ( I. Bujoreanu, , 1885).
           Se nasc treptat şi mituri cu privire la evrei, aceştia fiind acuzaţi de uciderea de creştini în scopuri ritualice. Aceste acuzaţii mai mult sau mai puţin reale, s-au întregistrat în toate ţările Europei, însă la diferenţe mari de timp. Astfel, dacă în Anglia un astfel de caz s-a întregistrat în 1144 , pe teritoriul ţărilor româneşti astfel de delicte au avut loc în 1710, în judetul Neamţ, mai precis în Târgu Neamţ, unde 5 evrei au fost acuzaţi de uciderea unui copil creştin. Acest fapt a fost cercetat câteva luni mai târziu şi s-a dovedit a fi neadevărat. Cu toate acestea, mitul nu s-a destrămat iar alţi evrei au continuat să fie acuzaţi de astfel de practici.
          Prezenţa evreilor a fost cu atât mai supărătoare cu cât aceştia au câştigat, prin acapararea economică, poziţionarea în centrul oraşului, acolo unde se desfăşurau nu numai activităţile economice, ci şi cele socio-culturale. Un alt aspect ce i-a făcut nedoriţi în oraş l-a reprezentat numărul locuitorilor evrei ce atinsese în 1907 valori de 8489.
          Din publicațiile vremii ( sfârșitul secoluluii XIX ) se poate observa revolta intelectualilor români împotriva evreilor din întreaga țară: ''Multe rele și mari neajunsuri ne fac fiii lui Israel cari au inundat țara românilor căutând a se suprapune lor prin toate mijloacele ce găsesc la îndemână'' (I. Bujoreanu, 1885). În aceiași carte, autorul menționează că ''românii moldoveni atâta sunt subjugați de evrei ce astăzi nu se pot compara de cât cu bolnavii muribunzi ce nu mai au altă perspectivă de cât ceea de a muri sau de a trăi dupa bunul plac al ebreului''.
          Nu putem şterge din trecut nici existenţa multor personalităţi pietrene de etnie evreiască. Dintre aceştia vom aminti o mică parte. Evreu, născut în Piatra Neamţ este cunoscutul pictor Victor Brauner în cinstea căruia în prezent Liceul de Artă din oraş îi poartă numele. Evrei din Piatra Neamţ sunt şi Josef Kaufman, care a publicat monografii asupra evreilor din judeţul Neamţ şi de la care au râmas numeroase manuscrise, periodice, obiecte arheologice importante identificării adevărului istoric; Mayer Halevy, autorul a numeroase scrieri despre istoria evreilor din România şi despre cultura acestora; scriitorul Eugen Relgis; Abraham Leib Zisuu, important om politic, scriitor şi ziarist; o serie de medici cunoscuţi, precum Osia Kaufman – Cosla, Leon Stein, Marcu Nadler. (H. Kuller, 2008).
          Pe lângă pleiada celor ce erau antisemitişti, au existat însă şi personalităţi care i-au susţinut pe evrei. Spre exemplu P.P.Carp spunea într-un discurs că:”în concurenţa evreilor eu nu văd decât un stimpulent spre a dezvolta economia… Dacă am da toţi evreii afară (din ţară) noi în loc de a propăşi economiceşte, ne-am întoarce la lumea noastră tradiţională şi am reveni la starea de acum 50 de ani”. Ciudat sau nu, P.P. Carp a fost acuzat că primea bani de la evrei penru a–i apăra în politică şi în presă.
          E firesc să ne întrebăm dacă evreii au contribuit la dezvoltare poporului român, ei fiind supuşi unor “infernale suferinţe, injustiţii, umilinţe, catastrofe morale care s-au năpustit cu furie şi violenţă asupra lor” (Z. Sângeorzan, 1998) sau “ acest număr mare de jidovi fârâ nici un meşteşeag, fără căpătâi,fără alt chip de a-şi agonisi hrana vin în Moldova sub nume de telali ..găsesc bani cu dobîndâ legiuită, îi dau cu dobâdă de la 2,3 până la 10 la sută sub nume de lelalac” aşa cum spunea A. Vincler ( P. Pascal, 2005).
          Dar toate acestea fac referirea la un evreu “imaginar”, la evreul rezultat din documente, din presa vremii, ca urmare a părerilor unor personalităţi pro sau contra evreilor; evreul real din acea perioadă a rămas în acel timp. Ca în cazul oricărui subiect, cel “ imaginar” îl depăşeşte ca intensitate, ca măreţie sau gravitate pe cel real, pobabil şi evreul „imaginar” este cu mult diferit faţă de cel real.
          În orice caz, consider că ar fi un gest de exagerat patriotism, chiar orbire să nu acceptăm contribuţia evreilor în dezvoltarea, cel puţin din punct de vedere economic a oraşului, dacă nu chiar şi una culturală, fiind ştiut faptul că o serie de personalităţi nemţene sunt de origine evreiască. Desigur, la fel de îndepărtaţi de realitate ar fi şi dacă am considera că dezvoltarea economică realizată de evrei nu s-a bazat şi pe exploatarea românilor de către cei dintăi. Dar până la urmă, ce reprezintă economia de piaţă?  

          Biliografie
1. Braustei I. , (2003 ), Intreprinzatori evrei în Moldova 1879-1950, Editura Junimea, Iaşi
2. Bujoreanu, I. M., (1885), Ebrei in Romania, Editura Tipografia Academiei Române, Bucurest
3. Eudixio du Hurmuzachi, 1967, Rapoarte consulare austriece 1812 -1823, Editura Academiei , Bucuresti,
4. Iorga, N., (1916), Drumuri și orașe din România. Editura librăriei Pavel Suru, București
5. Kara, I., (1990), Obiecte rituale iudaice din România , Editura Hasefer, Bucureşti
6. Kaufman, J., ( 1928-1929), “Cronica comunităţii izraelite din Judeţul Neamţ”, Piatra Neamţ
7. Kuller, H. (2008) Evrei din Romănia, Editura Hasefer, Bucureşti
8. Moscalu, Luminiţa (2009), Cotidian şi mentalităţi ţn Piatra Neamţ ( 1864 – 1914), Editura Timpul, Iaşi
9. Pincu, P., (1995), Pagini din istoria farmaciei nemţene”, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ
10. http://savatie.wordpress.com/2008/06/21/evreii-au-folosit-sangele-crestinilor/

__________
Extras din lucrarea de licenţӑ “Municipiul Piatra Neamţ. Studiu de geografie socialӑ – Valentina Andreea Gabur, 2011”

Autor: Valentina Andreea Gabur
Data: 09.06.2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...