Dezastrul care aduce moarte. Pakistan 2010

          Mişcӑrile pe versant de tipul alunecare - prӑbuşire sunt printre cele mai importante procese de dinamicӑ geomorfologicӑ. Adesea se soldeazӑ cu numeroase victime, pierderi materiale şi dereglӑri majore ale mediului local, fiind adevӑrate dezastre naturale. Pakistanul de Nord a trecut în 2010 printr-un astfel de eveniment nefericit.


Fig.1. Localizare. Rȃul Hunza se aflӑ în bazinul Indusului, în Munţii Karakorum, NV Pakistanului. (Sursa foto: Thecommonwealth.org)





          Dificultatea prognozӑrii corecte a acestor fenomene, declanşarea şi manifestӑrile bruşte precum şi amploarea situaţiei constituie mari impedimente în gestionarea alunecӑrilor – prӑbuşiri. Iar cȃnd dezastrul se produce în interiorul unei vӑi, consecinţele vor fi şi mai grave.
          Este cunoscutӑ alunecarea de teren din valea rȃului Bicaz, ce a barat cursul apei ducȃnd la formarea Lacului Roşu. Ceva asemӑnӑtor s-a produs la începutul lui ianuarie 2010 în adȃnca vale a rȃului Hunza (afluent indirect al fluviului Indus), în NV Pakistanului, lȃngӑ localitatea Attabad. Tone de rocӑ s-au prӑvӑlit în rȃu, creȃndu-se un uriaş baraj natural în spatele cӑruia s-a format un lac de acumulare.
          20 de oameni au murit prinşi sub masa de rocӑ. Locuinţele a 4000 de oameni au sfȃrşit sub ape, iar alţi 40 000 au fost într-un real pericol. De aceea, autoritӑţile au fost nevoite sӑ evacueze populaţia.

Fig.2. Instantaneu luat în timpul alunecӑrii de teren. Click pentru a mӑri. (Foto: Inayat Ali (Shimshal) / Pamir Times)
Fig.3. Vedere asupra proaspӑtului lac. În prim plan ruinele localitӑţii Attabad afectatӑ de alunecare. Februarie 2010. (Foto: Zulfiqar Ali Khan / Pamir Times)

          Nivelul în creştere al lacului a înghiţit treptat localitӑţi, drumuri şi spaţii pe kilometrii întregi. Podurile de legӑturӑ dintre cele douӑ maluri şî “Karakorum Highway”, artera de comunicaţie dintre Pakistan şi China, au fost de asemenea înghiţite de ape.

Fig.4. Apele cresc. (Foto: Zulfiqar Ali Khan /Pamir Times)

          Presiunea tot mai mare asupra barajului ar fi putut duce la o rupere catastrofalӑ pentru localitӑţile din aval. În plus, apropierea verii înseamnӑ un aport suplimentar de apӑ pentru lac, provenitӑ din topirea gheţarilor. Pentru a se evita materializarea unui scenariu necruţӑtor, a fost realizatӑ artificial strӑpungerea barajului, lacul stabilizȃndu-se începȃnd cu luna iulie. Insulele au reapӑrut dupӑ ce timp de cȃteva luni au fost sub ape, iar lacul s-a restrȃns pȃnӑ în apropierea satului Hussiani.


7 iulie 2010


3 octombrie 2010










Fig.5. Stabilizarea apelor lacului în ultimele luni. Click pentru a mӑri. (Sursa foto: Earthobservatory.nasa.gov)










          Bibliografie
Boston.com
Earthobservatory.nasa.gov
Pamirtimes.net

Autor: Tudose Ionuţ
Data: 04.12.2010

3 comentarii:

  1. Apocalipsa inundatiilor o traim in fiecare an, daca as vedea doar negru in fata ar trebui sa imi i-au zilele. Suntem tristi, plangem ce am pierdut si o luam de la capat iar si iar. Dupa un timp uitam, Dumnezeu ne-a dat viata sa o traim cu bune si rele, omul trebuie sa lupte ...
    Multumesc pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ptiu, dar urata treaba a fost acolo. In Germania sau Austria au facut un fel de plase care sa prinda pietrele (avem si noi asa ceva), dar nu cred ca exista ceva care poate opri ce a fost in Pakistan. Oamenii nici nu stiut ce s-a intamplat. Sa invatam din ce s-a scris in acest articol. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand cade un munte cu totul nu prea ai ce-i face :P Poate doar sa previi construirea acolo. Dar studiile de risc costa, iar Pakistanul nu se scalda in bani. In plus, valea Hunza e incarcata de istorie si traditie (asa cum zice netul) si nu stiu cine s-ar fi mutat de bunavoie de acolo.

    RăspundețiȘtergere